O sinucidere în direct

Gîndiţi-vă ce impact au avut, acum 5 ani, imaginile cu Traian Băsescu izbucnind în lacrimi, înainte de a explica, urbi et orbi, că „dragă Stolo” nu mai poate candida, pentru că e şantajat, bolnav, ştiţi povestea. Nu contează că mai tîrziu nu s-a dovedit nici un şantaj, nici o boală, şi că, dimpotrivă, totul fusese o farsă, o izbutită punere în scenă. Imaginea a fost, pentru mulţi, devastatoare. S-ar putea ca, în acele momente lăcrimoase, Băsescu să fi cîştigat, instant, 5-10 procente.
O bizară ironie a sorţii face ca tot din acea perioadă să vină şi imaginile care ar putea demola definitiv mitul creat în jurul său, de om „cu naturelul simţitor”. Nici nu mai are importanţă dacă filmul cu pricina e trucat au ba. Tot ceea ce contează în astfel de momente este jocul „actorului”. Iar aici T.B. a jucat incredibil de prost. Arăta ca unul care călcase pe greblă. A replicat, la prima vizionare, nătîng, bîlbîit, şi, mai ales, justificativ („poate a vorbit urît, copilul, poate a înjurat”), certificînd, astfel, întîmplarea. A fost ca o sinucidere în direct! Apoi, a avut nevoie de un răgaz inexplicabil pentru da un răspuns coerent. Trei ore, timp în care pe mai toate televiziunile, ce să mai vorbim de internet, rulau într-una imaginile din filmul „Un dos de labă pentru derbedeu”! S-ar putea ca cele 3 ore să atîrne mai mult decît toate gafele lui din ultimii ani.

Aşadar, forţa imaginii bine ţintite e copleşitoare. Pentru că are impact şi asupra subconştientului nostru. Asta rămîne, subliminal: plînsul de atunci, ca şi bîlbîiala sinucigaşă de acum. Iar secvenţa cu mîna care loveşte ne va urmări insistent în aceste zile, pînă la urne. Ce stenograme, ce înregistrări, ce bannere, ce mesaje murdare, ce articole denigratoare? Imaginile  pot să te facă, aţi văzut, preşedinte, şi tot ele te pot doborî.