Cu sau fără legătură cu grozăviile din Franța. Vă imaginați ce s-ar fi întîmplat cu cineva înainte de 89 dacă ar fi îndrăznit să facă, în prezența unor trepăduși de partid cu mintea mult prea odihnită, o glumă cu Ceaușescu? Nu? Păi atunci să venim mai aproape. Ia puneți pe rețele (Facebook, Twitter, șa) o poantă caricaturală cu șeful popilor. Să vedeți ce valuri de reproșuri contondente o să vă inunde. Dacă nu veți fi trimiși direct să ardeți în focul Gheenei. Sau, încercați să-l luați peste picior pe noul Mesia, KWI. Uau! Ați pus-o de mămăligă!
Bref, nu există pe lume oameni mai periculoși și mai jalnici decît constipații la creier care n-au umor. Vorba asta, pe care o aud tot mai des: ”cu așa ceva nu se glumește”, e scuza inventată de ei. Dacă vreți să-i depistați mai ușor, băgați-le o ironie fină. Unde-i doare mai tare. O să-i vedeți cum se încruntă, cum le tremură buza, cum li se albesc articulațiile, cum pufăie ceva a replică scrîșnită. Ei, imaginați-vă că respectivii ar avea în clipa aia un kalașnikov în mînă…
Blogul lui Teacă 
Acu’ zi-mi şi mie te rog unde-i umorul în textul: Le Coran c’est de la merde Numai 3 din multele „caricaturi” aici: A fi sau a nu fi Charlie
@Cârcotașu: citez din cineva, n-are importanță cine: ”Gazeta aia nu are cum să te ofenseze decît dacă alegi tu s-o citești”. Punct.
Corect! Eu am citit-o după ce a izbucnit scandalul, ca să văz dacă mă dau şi eu Charlie, sau nu. Ş-am concluzionat că NU!
@Cârcotașu: bro, eu n-am citit-o, și nici nu mă prea atrage cine știe ce. Nu gust umorul franțuzesc. Ideea rămîne: nu-ți place, vezi-ți de drum.
Apropos de vremea ailaltă. Ma aflam într-o oarecare poziţie, profesional vorbind, poziţie în care, vrând, nevrând, aveam de a face cu un trepăduş din ăsta de care ai pomenit. Vine omul într-o zi la mine şi mă întreabă ce mai fac. Mie omul mi se părea destul de destupat la minte aşa că n-am de lucru şi îi răspund: „Construiesc socialismul. Mai am vreo două cărămizi şi e gata”. Te las să-ţi închipui ce a urmat.
@Puiu Vârsan: 😆