Home

Am primit şi eu pe mail, cum văd/aud că primesc şi alţii, aşa zisa Scrisoare deschisă către preşedintele Băsescu, atribuită lui CTP. Manifestul, pentru că asta este articolul cu pricina, a fost postat de Mordechai pe 6 august. Iritat, omul a făcut, normal,  tapaj, şi se gîndeşte să-i dea în judecată pe nevolnicii de la agenţia care a încurcat (deliberat?) borcanele. Gîndiţi-vă că e ca şi cum poezia-manifest a Anei Blandiana, „Sîntem un popor vegetal”, care a circulat ca samizdat înainte de 1989, ar fi fost atribuită lui Adrian Păunescu!

Pînă la limpezirea acestei situaţii de toată jena, şi pentru că văd cum textul cu pricina este în continuare atribuit, inclusiv în comentarii la articole din Jurnalul Naţional (!?), lui CT Popescu, reiau mai jos  Manifestul original, apărut pe blogul celui numit de prieteni „Rabinul”, sub titlul Domnule Băsescu:

„Te-am privit şi voi continua să te privesc cu statornică scârbă. Însă, dincolo de scârba mea, un concurs de împrejurări care conţine prostia unora, ticăloşia altora şi indiferenţa celor mai mulţi a făcut să devii preşedinte al ţării mele. Nu m-am aşteptat nicio clipă ca, ajuns în această demnitate, să poţi deveni altceva decât eşti, dar am  vrut să sper că măcar vei încerca să pari. Mă felicit că nu am investit prea mult în această speranţă. Ex nihilo nihil.

Dispreţul pe care ţi-l port e lesne de argumentat: reprezinţi suma a tot ce are mai detestabil poporul român. Fără a avea măcar una din însuşirile admirabile ale acestui popor. Vreme de şase ani am trăit o neîncetată stupoare, colorată când şi când cu indignări sterile ori revărsări gastrice provocate de conduita ta. Vreme de şase ani, mulţi dintre noi am încetat să fim doar cetăţeni ai acestei ţări şi am devenit victime ale tulburărilor tale de personalitate, ale crizelor tale de nervi, ale sevrajelor tale, ale revărsărilor tale de ură, ale ticăloşiei tale, ale incompetenţei tale. Nu ştiu dacă în istoria modernă există şef de stat care să fi insultat atât de mulţi dintre propriii cetăţeni, cu atâta nesimţită uşurinţă.

Observi că nu folosesc pluralul politeţii. Pentru că tu însuţi, în dialogul cu ceilalţi, ai răul obicei de a nu-l folosi. Şi voi refuza să îl folosesc doar formal, demonstrativ, numai pentru a vădi că sunt mai bine crescut decât tine. Vremea convenţiilor şi demonstraţiilor de tipul acesta a trecut.

Am privit cu îngrijoarare, în aceşti şase ani, obsesia ta maladivă pentru puterea absolută. Au fost concetăţeni de ai mei care au crezut că poate ţi se cuvine, că poate, atunci când o vei avea, vei face din ea instrumentul schimbării în bine al ţării. Se înşelau. Ai folosit puterea doar pentru a revărsa urâţenia dinlăuntru-ţi asupra noastră, a tuturor. Iar ţara e astăzi mai schimonosită ca niciodată. Sărăcită, desfigurată, doar un contur înlăuntrul căruia cei mai mulţi sunt prinşi ca într-o capcană, prizonieri ai unui rău destin.

Precum în cel mai întunecat fanariotism, ai folosit demintăţile publice ori resursele statului pentru a-ţi căftăni apropiaţii, pe cei care ţi se închinau cu ipocrită smerenie, într-un detestabil qui pro quo. Astfel au ajuns cele mai multe demnităţi ale statului să fie ocupate de incompetenţi, imbecili şi neamuri proaste, personaje lipsite de orice merit, dar cu prea-plin de obedienţă faţă de tine, despotul. Şi când ţara e rânduită după legea aceasta, nu e de mirare că astăzi am ajuns la această mizerie, promiscuitate şi decădere a instituţiilor.

Ţi-ai făcut din minciună un crez politic. Şi unii găsesc asta scuzabil. Peste cei care au îndrăznit să spună altfel decât crezi tu că se cuvine spus ai revărsat diluvii de ură. Ai inventat categorii generice peste care să îţi reverşi ura şi insultele primitive. 322, moguli, tonomate, reprezentau categorii încăpătoare în care mizeria ta să poată fi eficient distribuită. Toţi cei care nu acceptau fanariotul qui pro quo erau detestabili, maculabili, expulzabili. Rar mi-a fost dat să văd atât risipă de resurse ( ale statului, ale instituţiilor publice ori ale unor dubioase instituţii private) menită unui singur scop: împroşcatul cu mizerie.

Au fost şase ani urâţi. Iar rezultatul lor e reaua stare de azi a ţării. Prea mult şi prea des am vorbit despre toate cele care au fost pentru a le mai repeta acum. Altul e motivul pentru care scriu astăzi.

Afirmi, domnule Băsescu, fără să roşeşti, cu o nesimţire prietenă cu iresponsabilitatea că ţara mea e o ţară de mâna a doua. Iar când îndrăzneşti să spui aşa ceva vremea pamfletelor şi a indignărilor din laringe a trecut. O ţară care cere bani cu împrumut, o ţară care nu poate plăti pensiile este o ţară de mâna a doua – spui tu cu o nesimţire care sfidează orice stupoare. Nu ţara a cerut bani cu împrumut, domnule Băsescu, ci tu. Împotriva tuturor acelor voci care se opuneau acestui demers. Nu suntem toţi amnezici şi încă ne amintim cum predicai nevoia acelui credit de la FMI, deşi nu puţini erau cei care strigau că e o cale greşită. Şi i-ai potopit cu insulte. Aşa cum ştii să faci.

Ai susţinut acel credit nu pentru că ţara avea nevoie de el, ci pentru că tu, deprins cu logica licuricească, ai încercat să cumperi bunăvoinţa unor stăpâni pe care noi nu-i vedem. Şi ai fost gata să plăteşti acea bunăvoinţă cu sărăcirea, umilirea şi nenorocirea noastră a tuturor. Iar dacă ţara nu poate plăti pensiile este pentru că tu ai adus-o aici. Nu mogulii, nu tonomatele, nu noi. Noi doar trudim, îndurăm şi plătim biruri.

Nici nu ar trebui să mai spun lucrurile acestea. Sunt deja ştiute. Şi nu ar trebui să accept logica rudimentară după care funcţionezi, aceea care măsoară demnitatea, înălţimea ori măreţia după grosimea pungii. Doar judecând cu maţul poţi ajunge să spui despre ţara mea că este o ţară de mâna a doua. Iar dacă punga ţării nu e azi îndeajuns de plină pentru gustul tău, asta nu se întâmplă pentru că eu şi cei asemeni mie nu trudim îndeajuns pentru a o umple, ci pentru că tu şi cei din jurul tău sunteţi prea hămesiţi, prea nesimţiţi şi prea necinstiţi pentru a şti să o chivernisiţi.

Dar ţara asta încă are bani să îşi plătească preşedintele şi imbecilii deveniţi miniştri, are bani să îşi plătească nulităţile devenite europarlamentari, are bani să te trimită la reuniuni internaţionale unde să ne umileşti pe toţi respirând dispreţul cu care eşti tratat de ceilalţi, are bani pentru a plăti pentru capriciile neroade ale favoritei tale, are bani pentru a îngrăşa guşile lăudătorilor şi numeroşilor tăi servitori. Are încă bani din care să plătească sinecuri pentru cei care ştiu să îşi manifeste îneajuns de zgomotos şi fără ruşine obedienţa faţă de tine.Are bani să îmbogăţească afacerişti suspecţi, dar cunoscători ai conturilor de partid. Să ierţi, atunci, biata ţara dacă nu mai are îndeajuns pentru a plăti şi pensiile acelea.

În  aceeaşi zi când eu scriam:

Pentru că eu nu accept că România e o ţară de mâna a doua în UE. Nici că eu aş fi un cetăţean de măna a doua. Dar admit că avem politicieni de mâna a şaişpea.

mai pe seară, preşedintele României spunea că ţara mea este o ţară de mâna a doua. Iar asta nu mai poate fi îngăduit. Pentru aşa ceva nu mai este de ajuns să ne revoltăm pamfletar, să respirăm vocalele indignării la televizor ori să risipim cerneala stupefacţiei în gazete. Atunci când mizeria ta nu mai încape în hârdăul categoriilor generice şi nu se mai revarsă doar asupra tonomatelor, parlamentarilor, mogulilor, ci asupra ţării înseşi, atunci e vremea să fii trimis definitiv acolo unde îţi e locul.

Atunci când, nu are rost să ne mai ascundem după cuvinte, îţi îndemni cetăţenii să îşi părăsească ţara, tu trebuie să pleci, nu ei. E timpul!

Asta e tot ce am avut să îţi spun, domnule Băsescu. Aşa cum ţi-am promis, îţi sunt pe mai departe dator cu întreg dispreţul. Şi îţi promit că mă voi achita de această obligaţie. Dar vreau că de acum să te dispreţuiesc ca pe un ticălos oarecare şi nu ca pe preşedintele ţării mele. Du-te! Rândurile care urmează nu îţi mai sunt adresate, deşi te privesc.

Vreau să sper că prieteni şi neprieteni din blogosferă mi se vor alătura. Pentru că este o limită care nu trebuie trecută. Şi aşa, prea multă vreme, prea multe am îngăduit. Şi mai vreau să sper că, mai ales, politicieni, cu şi fără blog, vor prelua revolta mea şi îi vor da cuvenită îndreptare. Acelor politicieni le cer, neîntârziat, iniţierea procedurii de suspendare a lui Traian Băsescu. Dincolo de meschinăria calculului politic de conjunctură, dincolo de laşitatea cu care ne-au obişnuit, dincolo de indolenţa pe care le-am tolerat-o. Sau puteţi cu toţii tăcea, prudent, vascularizaţi de precauţia pe care o putem numi şi laşitate. Şi atunci am să-i cer scuze lui Traian Băsescu. Şi am să admit că trăiesc într-o ţară de mâna a doua.”

9 thoughts on “Manifestul Rabinului

  1. Shogune, eu de aia ziceam ca tac. Au amutit ca pestele imputit.
    Greseala mea e ca le-am potrivit gramatical si se intelege basca.
    Voiam sa spun ca desi au avut comentarii- reclamatii, nu s-au strofocat sa indrepte macar cu o vorba, lucrurile.

  2. Aia-i altceva nene Toma! Se întîmplă şi la case mari să confunzi persoana I cu a III-a! Şi la scris, şi la citit!
    Banzai! şi Doamne-ajută!

  3. Cine se ocupa de info.ro, cine a preluat scrisoarea, a etichetat-o ca apartinand lui CRP si trimis-o mai departe in eter (ma rog nu e chiar eter dar e o figura de stil si merge) mai departe?
    Li s-a parut ca Mosche@Mordecai, nu este destul de roman, nu e un roman verde, de pe aci de pe la noi de pe plai si ca CRP ar suna mai bine romaneste si -au atribuit lui cele scrise de autorul real al scrisorii.
    Este oabla, domnilor.
    Si i-au cerut scuze lui CRP si nu autorului pagubit.
    Pagubitul este Rabinul, lui i s-a luat scrisoarea si au transferat-o lui CRP in carca.
    Eu inteleg ca Rabinului trebuia sa i se ceara scuze si nu lui CRP, caruia nu i s-a luat nimic i s-a dat, gandirea, simtirea si scrisul altei persoane.
    Cica li s-a parut ca se potriveste, stilurile, gandirea, revolta, cica ar merge, sunt asemanatoare, ma rog nu sunt identice, doar s-ar asemana.
    Mai sa fie.
    Inca o facatura.
    Deci chestia asta poate deveni un obicei, iau de la Roxana spun ca a gandit nu stiu cine, iau de la Adrian Teaca si se potriveste la scris, gandire, idei si forma cu x, y sau z.
    Fac tot asa mai departe,incurc borcanele si dupa aceea imi cer scuze.
    Si inca ceva, de unde au luat scrisoarea, de la o toaleta publica, nu au luat-o de pe pagina inscriptionata clar si cu litere imense: Moshe & Mordechai.
    Nu mai zic decat ca am vazut smecheria(magaria, i se poate spune oricum) asta pe pagina lui Sictireli.
    Am vrut sa scriu Sicti, dar am scris intreg numele autorului.

    Am o intrebare, o repet:
    Cine sunt astia, autorii smecheriei, ca nu poti sa-i spui altfel, desi este si o frauda, si o imbarligatura si multe altele ?

    Maria S.(Timisoara)
    Am postat de ieri scrisoarea pe pagina mea de facebook, mai ales ca eu am citit-o demult si stiam cui ii apartine.
    Asa am inteles eu sa ma revolt impotriva marsaviei unora.

  4. Aprob pozitiv!!!Mai bine de atata,nu se poate zice despre boul mitologic prezidential.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s