Imaginaţi-vă următorul scenariu. E marea confruntare. Momentul culminant.Traian Băsescu îl întreabă insistent pe Geoană, „aţi fost aseară la Vîntu?” Geoană îşi compune un zîmbet ironic, se duce spre Băsescu, îi pune mîna pe umăr şi-i spune, calm: „ Tot securist ai rămas, Traiane!” Ooh! 5 milioane de români, cîţi stau cu ochii pe televizoare, icnesc, unii de surprindere, alţii de admiraţie. Stop film.
Aflu ieri că aşa l-au instruit să reacţioneze consultanţii americani. N-a făcut-o. De ce? A uitat? Exclus. Se aştepta la lovitură, îşi făcuse temele. A avut trac? Posibil. Era obosit? Flaps. I-a fost teamă? Da! Frica lui o simţeai, aproape fizic, prin ecranul televizorului. Parcă era paralizat de „klingonian”.Dacă aşa au stat lucrurile, atunci chiar că nu merita să fie preşedinte. Oamenii nu agreează ideea de a fi conduşi de un pămpălău. Aici a avut mare dreptate Crin Antonescu, atunci cînd i-a şocat pe mulţi afirmînd, în confruntarea de la Cluj: ” Băsescu e bărbat, Geoană, nu!”
Pesediştilor, data viitoare, adică peste 5 ani, căutaţi-vă un bărbat. Sau o femeie-bărbată, la naiba.
Unii se mai întreabă şi acum, de ce nu l-a mai atacat Traian Băsescu, după pauză? Dintr-un motiv pentru care – uite c-am ajuns s-o spun! – îl apreciez: nu a vrut să dea într-unul căzut la pămînt. Distrus. Terminat. Simţea, ştia, cu flerul său de cuţitar, că lovitura a fost mortală. Iar gloata iubeşte mila învingătorului.
Restul, sînt doar vorbe, foarte multe vorbe morfolite aiurea prin tocşouri şi conferinţe de presă. Degeaba se mai agită acum pesediştii, sperînd, dracu ştie ce. Curtea Constituţională le trage doar o aţă dulce prin gură. Cu asta vor şi rămîne: gustul dulce-amar al unui vis.
Sus, în deal, se poate ghici rînjetul cuţitarului.
Blogul lui Teacă 
Oamenii nu vor un pămpălău preşedinte, dar între un pămpălău şi un dictator în devenire îl prefer pe primul. Raportat la prerogativele preşedintelui, nici n-ar fi fost aşa de rău.
Pentru medusa:
Eu mă refeream la o impresie, nu la alegerea raţională a unui votant cu toate minţile acasă. Hai să fim de acord că f mulţi români au o singură circumvoluţiune, şi aia de la bască. Asta e. Şi eu l-am votat pe G, raţional, cu gîndul la o guvernare promiţătoare, cu sasul premier. Dar asta nu înseamnă că nu pot fi dezamăgit de el, pentru că s-a lăsat călcat în picioare de „klingonian”.
Pingback: Vântu aduce frigul, Geoană | Codex Politicus
Şi când spui deal, mă gândesc că te referi la locaţia Cotroceniului…:)
Secretul paraliziei sta in dialogul purtat intre SOV si Geoana. Dialog pe care americanii nu-l stiu. Geoana nu s-a dus de prostanac la SOV intr-un moment atat de delicat. Ce a auzit in receptor l-a facut sa sara din papuci direct in automobil si sa se duca la SOV. Unde, evident, nu s-a relaxat. A plecat mai relaxat. Asta e altceva.
SOV i-o fi dat asigurari ca Basescu nu-l va ataca cu privire la vizita si relatiile dintre cei doi. L-a crezut, pana in momentul in care l-a auzit pe Basescu intrebandu-l. Atunci si-a dat seama ca a fost lucrat de SOV si ca Basescu stie mult mai multe decat lasa sa se inteleaga. Asa ca daca ar fi respectat sfatul americanilor ar fi aruncat gaz pe foc.
Pentru „sictireli”:
Ceea ce-mi oferi tu e tot o ipoteză. Pe aşa ceva „ţesem”, în lipsa unor certitudini. Un lucru e clar, atunci s-a prăbuşit totul pentru G. Ideea cu frica e ipoteza mea. Concluzia rămîne valabilă: G e un pămpălău.
Decat cu un prostanac la castig mai bine cu un derbedeu la pierzanie?
Pentru KinR:
Of, e întrebarea la care a trebuit să răspund cel mai des în ultima săptămînă. Dacă n-ar fi existat proiectul Johannis şi „umărul” lui Crin, nici nu m-aş fi obosit să mă duc la vot. De asta sînt aşa mînios acum pe mister G. A avut o şansă imensă şi şi-a bătut joc de ea.
De unde pana unde a reprezentat Dl. Geoana o alternativa la presedintia Romaniei, fie si macar pentru o secunda? Si de unde certitudinea ca Dl. Johannis al carui nume a fost atat de vehiculat pentru un posibil post de premier sub o eventuala presedintie Geoana ar fi fost de fapt pus premier cu adevarat? Dl. Johannis ar fi trebuit cel mult sa continue sa isi faca treaba pentru care a fost ales de concitadinii sai si eventual sa astepte un telefon cand Geoana ar fi fost declarat castigator.
„Proiectul Johannis”, nu stiu cum de atat de multi chiar au crezut in el si se declara acum dezamagiti.
De acord cu concluzia ta. E un pampalau. Cu totii stim, doar americanii nu si-au dat seama de asta si au dorit sa faca din fular maciuca.
Pentru Cătălin:
Era o alternativă la „proiectul Băsescu”. Bună sau rea, nu ştiu. Poate doar o speranţă. Dar ştii ce? Chiar nu mai are importanţă. Trebuie să privim spre viitor. Ne vom alătura, fericiţi, paramilitarilor portocalii, şi-l vom preamări pe omul providenţial. Ave!
De preamarit sa il preamareasca cine crede ca s-a castigat pe bune.
Daca stau sa ma gandesc si Ceausescu a iesit pe bune -si ne-am jurat ca nu mai vrem dictatura de nici o culoare- si Hitler a iesit pe bune si Berlusconi pe care nimeni nu il vrea.
Ce ma deranjeaza e romanismul nostru… ne dam de partea castigatorului ,ce mai calea valea.In 2004 Nastase a fost un perdant si nimeni nu s-a mai uitat la el.Petre Roman a fost un perdant si l-au pierdut si cei din partid din cauza asta.Chiar ne meritam soarta daca suntem de partea invingatorului oricum si orice ar face el. dar frica de ciuruiala si de securitate este mare la romani.Si apropos Geoana ca si Psd-ul oricum sunt confundati de multi cu comunismul.Zic eu ca aici ar fi trebuit lucrat si nu lasat pe altii sa ii lucreze.
Zic eu ca pampalau e ala si care se lasa furat de portofel in troleu si nu stiu daca il admir pe tepuitor.
http://zaraovidiu.blogspot.com/2009/12/cati-bani-primit-pentru-campania-din.html