Ave Maria Magdalena !

Îmi imaginez lesne cum ar fi reacţionat Traian Băsescu dacă ministrul Ridzi ar fi fost liberal,udemerist sau pesedist. Ar fi ieşit repejor pe sticlă şi ar fi dat de pămînt cu nemernicul. Iar DNA, vă daţi seama,ar fi început pronto urmărirea penală. Deocamdată, însă, “Direcţia juridică a PDL”, cum inspirat numea cineva DNA, se face că plouă. Semn că nici şeful său de facto nu ştie cum s-o-ntoarcă. De zile bune, Traian Băsescu tace copios. Deşi, spun cei care au studiat cazul, dovezile împotriva ministresei sînt covîrşitoare. Ce ştie TB şi nu ştim noi? O  fi adevărat că banii de la minister au intrat în puşculiţa de campanie pentru EBa? Dacă e aşa, şeful statului chiar are o problemă, mai mare decît casa fiicei-notar. Pentru că ar fi vorba de corupţie-corupţie, după dicţionar!  Chestie care, într-o ţară normală, s-ar lăsa cu pîrnaie! Aşa stînd lucrurile,ce-ar putea să facă preşedintele? Dacă o “sfătuieşte” pe Ridzi să-şi dea demisia, nu e bine. Nu stinge scandalul, nu îngroapă comisia parlamentară,şi nici nu închide gura presei, care cine ştie ce “schelet” mai găseşte prin debaralele ministerului. Dacă o ţine în funcţie, iar nu e bine, că-i sar greii partidului în cap.Şi-aşa, alde Blaga, Preda,Berceanu… nu înghit ascensiunea noii “gărzi pretoriene” a preşedintelui. În plus, PDL va repeta, în oglindă, imaginea PSD-ului de-acum un deceniu care făcea zid în jurul hoţului de Bivolaru. E clar, scandalul trebuie stins, dar cum? Poate cun un alt scandal, şi mai gogonat! Nu e exclus ca TB şi oamenii lui să lucreze la un scanariu. Între timp, PDL se comportă, cel puţin la vîrf, ca un om mahmur. Partidul e, o să fiţi de acord, bulversat rău de această interminabilă daraveră. Aşa că cei mai cu scaun la cap, gen Cezar Preda, cer, logic, o măsură radicală: să plece Ridzi. Cei din garda pretoriană – Udrea, Boureanu, nici nu vor să audă. Iar între cele două găşti sînt o mulţime de pedelişti năuci, care pendulează între o tăcere sănătoasă şi nişte explicaţii halucinante. Cazul deputatei Brînduşa nu ştiu cum, care a comparat-o pe ministreasă cu Maria Magdalena! Şi ce face în timpul ăsta mironosiţa? Respinge cu dispreţ acuzaţiile, se milogeşte de aia mică să-l sune pe ăla mare să-i transmită lu ăla micu din guvern s-o lase-n pace, apoi iese în public şi declară, cu ţîfnă, că nu pleacă. Ave, Maria Magdalena!

Gafa întronizatului

“P.S. Vicenţiu i-a mulţumit ministrului Dezvoltării, Vasile Blaga, pentru programul de reabilitare termică a clădirilor” ( agenţiile de presă, duminică ). Epocalul eveniment s-a săvîrşit cu ocaziunea întronizarii prea numitului mai sus în funcţia de  staroste al episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor. Eu cred, Doamne iartă-mă, că întronizatul a gafat ca un ucenic de călugăr ( dacă există aşa ceva). Dacă voia să strecoare o limbă în augustele urechi din partidul celui care a şi ţinut un spici în altarul catedralei, PS-ul ar fi  trebuit musai să mulţumească, după cum urmează : premierului Boc, pentru că există; ministrului Udrea, pentru sloganul “The land of choice” ; ministrului Pogea, pentru impozitul forfetar; ministrului Ridzi, pentru fabuloasa ei scenă; ministrului Paleologu, pentru că s-a certat vitejeşte cu nu ştiu ce viceprimar, chiar lîngă blocălăul care ardea la doi paşi de Biserica armenească; şamd. Apoi, nu avea voie să uite proaspăt întronizatul de aia mică, pe care trebuia s-o felicite pentru primirea  în grupul popularilor europeni. Şi, ca o cireaşă pe colivă ( sau  tort?), era o-bli-ga-to-ri-u  să-i  să-i pupe dreapta celuilalt ocupant de tron, şi să-i facă o urare de viaţă lungă, întru fericirea şi bunăstarea  preoţilor şi enoriaşilor. Prea întronizatule, ai zbîrcit-o!

Bă, e re-ce-si-u-ne!

Preşedintele şi-a umflat pieptul şi, în faţa guvernului, a presei şi a întregii lumi, a anunţat tenebros: e re-ce-si-u-ne. Pe silabe, să fie limpede. Aţi înţeles băi, blebedocilor? Ce se tot fîţîie demagogii ăia (aşa le-a spus) pe la televizor să vă spună prostii. Ascultaţi la mine, sîntem în deep shit. Nu merge economia, nu-s lovele. Trebe o nouă rectificare. Una negativă, e clar? Altfel, adio salarii. Şi voi, miniştrilor, să vă băgaţi minţile-n cap. Să nu cheltuiţi aiurea. Că am eu nişte informaţii. Şi nu ascultaţi de Banca Naţională, că dă semnale false. Cică va fi bine! Să pună mîna BNR şi să dea drumul la rezervele băncilor. Şi să daţi sporurile la militari. Doamnă, nu cumva să scoateţi sportul. Şi ia vedeţi că nu avem tinichigii, dar avem filosofi. Ce şcoală-i asta? Sînt cu ochii pe voi!

Şi abia plecă bătrînul. Ce mai freamăt, ce mai zbucium! Au ieşit de-a valma pe sticlă, deontologii, să traducă, să interpreteze, să aplaude sau să huiduie, după posibilităţi. Că a vrut să ia caimacul. Că a fost o punere în scenă. Că ne-a spus ce ştia toată lumea. Că le-a arătat unor şefi de ministere pisica (Blaga, Pogea, Nica, Andronescu). Că i-a dat o copită lui Isărescu, aflînd că omul are o cotă de credibilitate bunuţă. Că a preluat dispreţul proletcultist faţă de cel ce nu produce sau îndoaie tablă (tinichigii versus filosofi). Că a fost prea ocupat cu mulsul oilor, pupatul oşencelor şi alte alea vesele, şi d-aia n-a văzut criza pînă acum. Că a vrut să arate cine-i şeful.

Eu cred că toate astea-s nişte mizerii. Răilor! Dacă ieşea Boc şi zicea că e recesiune, îl credeaţi? Ei, vedeţi! Ia, puneţi mîna şi îndoiţi tablă, ceva, lăsaţi filosofările astea de doi lei!

gaura dulce

În spatele clădirii halelor din Piaţa Sfatului, devenită mai tîrziu “Cerbul Carpatin”, exista înainte de război o bodegă celebră în epocă, a cărei firmă, inscripţionată, cu un umor şăgalnic, “Gaura dulce”, era ocazie de multe şi deşucheate glume în rîndul chefliilor. Se spune că, la “Gaura dulce”, găseai cea mai grozavă tuslama din partea asta de ţară. După revoluţie, localul a recăpătat o vreme vechiul nume, după care, pudibonzi, proprietarii l-au rebotezat. Braşovenii i-au spus însă mereu locantei “La curul Cerbului” (conform DEX, cur = şezut, popou, din latinescul culus).

Ce vreau să spun cu asta? Păi, plimbaţi-vă niţel doar prin centrul vechi al Braşovului, şi o să constataţi că sînt rarisime firmele cu iz neaoş. Parcă ne-ar fi ruşine cu un “Mielul Alb” (a dispărut de ani buni), sau “Doi Cocoşi” (turcii care l-au preluat i-au zis “Mado”), sau atîtea alte vechi denumiri care făceau parte din tradiţia locului. Acum mergem să luăm masa sau să bem un şpriţ la “Blue Corner”, “Four Roses”, “Civic Center” sau “Oasis”. Firmele îşi spun ba “Pink Advertising”, ba “Happy Holliday”, ba “Froggy”, ba “Golden Blade” sau “My Place”. Mă şi mir că mai există o firmă ca “La Vatra Ardealului”, excelenta cofetărie de lîngă Biserica Neagră, sau “Roata Norocului” a făgărăşeanului Mihăilă! Dacă tot s-a intrat în furia asta anglo-americanizantă, ce-ar fi să schimbăm şi numele Braşovului? Chiar, cum i-am putea zice mai english oraşului nostru? Daţi-mi o idee.

Nu am nimic împotriva neologismelor, să fie clar. Mă irită însă invazia asta caraghioasă şi uneori oribilă de denumiri, mai ales englezeşti. Pe de altă parte, nu cred că e bine să facem cu tot dinadinsul paradă de neaoşisme. A făcut-o Ceauşescu destul. O fac şi francezii, care au ajuns în penibila situaţie de a schimba pînă şi denumirea acelui arhicunoscut accesoriu al calculatorului pe care tot mapamondul îl ştie de “mouse”. I-au zis “souris”, adică şoricel, în limba lor!! O stupizenie. Bine, nici aşa, dar de ce-am traduce delicata şi suculenta “Gaură dulce” prin “The sweet hole”?

Vin Pumele britanice?

Prestigioasa revistă de specialitate “Aviation Week”, care face parte din grupul media american Business Week, scrie că ministerul britanic al apărării a semnat cu Eurocopter un contract în valoare de 250 milioane de lire sterline (circa 275 milioane de euro) pentru modernizarea a 33 de elicoptere Puma. Contractul se va derula în următorii 5 ani. Cea mai mare parte a lucrărilor de modernizare, precizează “Aviation Week”, se va face la fabrica Eurocopter din Braşov, care a oferit britanicilor cel mai bun raport calitate-preţ. Aceasta în pofida faptului că semnatarul contractului este filiala Eurocopter Marea Britanie – mai notează revista.

Modernizarea celor 33 de elicoptere Puma, produse de Eurocopter şi intrate în dotarea aviaţiei britanice în 1971, presupune, în principal, montarea de noi motoare tip Turbomeca Makila, de 1800 CP, o nouă avionică, inclusiv autopilot, şi echipamente de comunicaţii din ultima generaţie, plus o renovare a caroseriei. Această modernizare radicală va lungi viaţa elicopterelor cu încă cel puţin 13 ani. Primul elicopter va fi modernizat, ne informează revista americană, la Eurocopter Marignane, de lîngă Marsilia, unde se află centrul de design Puma, urmînd ca restul contractului să se execute la fabrica de la Braşov – Ghimbav, cîte 6 elicoptere pe an, pînă în 2014. “Aviation Week” nu dă şi alte detalii despre acest contract, care a creat ceva vîlvă în Marea Britanie, chiar în timpul campaniei electorale pentru europarlamentare. În acea perioadă, “The Times” scria că miniştrii cabinetului Gordon Brown, inclusiv ministrul apărării, David Milliband, erau rezervaţi în a da drumul acestui contract, datorită reacţiei opiniei publice britanice. Firesc, englezii nu vedeau cu ochi buni faptul că un contract bănos e pe cale să plece în România, în timp ce ei îşi pierd joburile. Se aveau în vedere şi alte variante. Dat fiind faptul că armata britanică avea un deficit serios de elicoptere pentru Afganistan, s-a propus iniţial adaptarea celebrelor elicoptere britanice Sea King, care ar fi urmat să fie modernizate în insulă. Dar, spuneau specialiştii, Sea King nu avea nicio şansă în condiţiile speciale din Afganistan – căldură, înălţime, aer rarefiat. Alţii au propus, în disperare de cauză, să se închirieze de la Rusia vechi elicoptere sovietice! Era evident însă că Pumele sînt cele mai potrivite pentru Afganistan, chiar dacă modernizarea lor ar salva joburi în România, şi nu în Marea Britanie.

Am încercat, ieri, fără succes, să luăm legătura cu directorul Eurocopter România. Nici directorul IAR nu a fost de găsit. Liderul sindical Arpad Şuba ne-a mărturisit că nu ştie să se fi semnat acest contract între ministerul britanic al apărării şi Eurocopter. Dar, zice Arpad Şuba, dacă e adevărat, ar fi o gură de oxigen nu doar pentru Eurocopter, unde mai lucrează 100 de oameni, dar şi pentru IAR, care ar contribui mai mult ca sigur la aceste lucrări de modernizare. E de văzut, comenta Şuba, cît din această sumă (cel puţin 50 de milioane de euro anual!) ar reveni Eurocopter Braşov pentru lucrările executate aici. Evident, echipamentele de pe Puma (motor, avionică) sînt extrem de scumpe şi vor lua “caimacul”. Oricum, dacă informaţia va fi confirmată oficial, se vor schimba niţel datele pe platforma IAR, unde oamenii sînt realmente disperaţi, avînd prea puţine opţiuni pentru viitor. De altfel, programul de restructurare al IAR, care urmează să fie aprobat de AGA în 24 iunie, presupune, între altele, disponibilizarea a circa 300 din cei 860 de angajaţi ai fabricii.

Reamintim că, în acţionariatul Eurocopter România SA, intră concernul Eurocopter, cu 51 la sută, şi IAR SA, cu 49 la sută.

Mîţîieli şi disperări

Campania asta electorală ar fi fost de tot leşinată dacă n-am fi avut parte de personaje şi întîmplări, pitoreşti uneori, caraghioase alteori, sau de-a dreptul idioate în unele cazuri. Ce să alegem? Mîţîielile odraslei prezidenţiale? Panseurile lui Vanghelie? Oile lui Flutur?

Au fost destule chestii care i-au amuzat pe unii şi i-au enervat pe alţii. Fapt e că, mai ales în ultima săptămînă, am sesizat un soi de disperare uşor schizoidă în staff-urile principalelor partide. Care s-au întrecut, fie în organizarea de serbări cîmpeneşti, fie în inaugurarea unor drumuri, podeţe, intersecţii, bretele, fie în vizite de lucru pe şantiere de mult începute şi cine ştie cînd terminate, fie în lansarea de imnuri, cîntecele şi sloganuri.

În subterane, fiecare spionează pe fiecare, se lansează diversiuni pe site-uri şi bloguri, se aruncă acuzaţii de fraudă, mită cu pui şi ulei, se nasc scenarii apocaliptice, ba se împart şi ceva pumni, pe la cîrciumi săteşti. Şi pentru ce? Pentru 33 de cetăţeni care vor merge în Parlamentul European? Fireşte că nu-i asta miza cea mare. Prezidenţialele din toamnă, acolo bat toţi. Pînă şi juna cu buze ţuguiate şi vorbă gîfîită e aruncată-n luptă, zic unii, ca un soi de test pentru prezidenţiale. Dacă nu iese la vot aia mică, e de rău, ce-o să zică lumea, că nici atît nu poate face tătuca? Aşa că toată suflarea portocalie trage tare s-o ţină pe Eba în atenţia populaţiei. Cum-necum, duduia trebuie să cîştige! Dincolo, în tabăra roşie, a fost ridicat pînă la isterie tonul împotriva “dictaturii portocalii”.

Ponta i-a îmbărbătat pe tinerii din partid cu un cîntec războinic al partizanilor italieni care luptau împotriva lui Musolini. “Ei au banii, noi avem oamenii” – ţipa vineri Ponta la tinerii pesedişti, în rîndul cărora a fost primit cu pompă un june congolez. Tot e ceva. Nu mai migrăm în Congo, îi aducem pe amărăştenii ăia. Salut.

O gaşcă de pensionari

Trei bătrînei şi-o băbuţă se suie în autobuz. Sînt vorbăreţi şi puşi pe sfadă. Un puradel împuţit, cu muci pe faţă, le cîntă ceva, cu mîna-ntinsă. “Pleacă, mă, de-aici”, îl repede unul, învîrtind ameninţător bastonul. “Lasă-l, că e şi el în criză” – zice altul, mai înţelegător. “Criză pe naiba, nu vezi cîte maşini sînt pe stradă?”, i-o întoarce primul. “Păi ce crezi, maşini d-astea au ăia care au furat” – intervine al treilea, cunoscător. “Cum să fie toţi hoţi, ce dracu! Şi fi-miu are, şi n-a furat. A pus ban lîngă ban, a luat şi credit” – vine replica. După cîteva momente de tăcere, se bagă în vorbă şi băbuţa: “Da’ oare o să ne taie şi din pensie?”. “Nu ne taie, femeie, că noi votăm. La ăştia le e frică de pensionari. Cui crezi că-i zice ăla să trăiţi bine? He, he, he!”. “La cîtă pensie am, oftează băbuţa, nici nu trăiesc, da’ nici nu mor. O tîrîi aşa”. “Ai văzut, spune cel cu bastonul, cum a tuns ăla oaia? Rîd toţi – he, he, he, hi, hi, hi!”. “Nea Alecu, nea Alecu, tunde oaia şi berbecu” – şi rîd, şi rîd… La parc, coboară toţi, bodogănind. O gaşcă de pensionari.

Ce dracu e Thomascook?

Mă uit pe nişte statistici ale OMT (Organizaţia Mondială a Turismului) şi mă crucesc: în 2007, România a întrecut la cîştigurile din turism, pe-aici, prin Europa, doar Moldova şi Georgia. Bulgarii ne surclasează, au cîştigat dublu! Mai la vest nu mă uit, că-mi vine rău. Ce naiba au bulgarii şi noi n-avem? Litoral? Avem. Munţi? Aşijderea. Brînză, iaurt, alte alea naturale? Păi, avem, nu? Şi-atunci, de ce se îmbulzesc nemţii, englezii, belgienii în Bulgaria şi ne ocolesc pe noi?

Nu ştiu cum e la sud de Dunăre. Am văzut nişte reportaje şi cam atît. Aud că au condiţii de cazare şi masă mai bune decît noi şi la preţuri mai mici. Că la ei “all inclusive” e regulă, pe cînd la noi încă se “experimentează”. Mă rog, or fi şi alte chestii pe bune la bulgari. Văd însă bine ce avem aici, în “Dacia Felix”. Cam jumătate din turismul rural se face la negru. O recunosc pînă şi cei de la ANTREC. Mai văd că mulţi proprietari de pensiuni se aprovizionează masiv de la supermarket-uri, ca să le vîndă apoi fraierilor (mulţi bucureşteni, puţini străini), “produse naturale, ecologice”!! Pe la mînăstiri, că tot vrea ministreasa turism ecumenic, ba ajungi greu, că drumurile-s proaste, ba te buzunăresc băştinaşii, ba te fugăresc dulăii vagabonzi, ba nu ai, scuzaţi, bude. Iar cînd le ai… mai bine zici pas şi te duci în natură.

Pe Litoral, e un haloimăs fără sfîrşit. Pe plaje e plin în week – end, ce-i drept, că năvălesc poporenii cu maşinile, după ce-au petrecut cîteva ore pe autostrada aia neterminată. Dar, hotelurile-s piperate rău, condiţiile, cu unele excepţii, modeste, dacă nu proaste, cît despre all inclusive… nu vă faceţi iluzii. Străini la Marea Neagră valahă găseşti doar dacă-i cauţi cu lumînarea. De ce ne ocolesc vesticii? În afară de chestiile pe care vi le-am descris sumar şi incomplet mai sus, ar mai fi o explicaţie.

În turismul mondial e o regulă: dacă nu eşti pe net, nu exişti. Iar România, pe bune, nu există. Iată ce găseşti pe portalul turistic “Expedia”. Să precizăm doar că prin intermediul acestei agenţii online pleacă în concediu milioane de occidentali. Ei bine, în varianta Expedia pentru Marea Britanie, România apare doar cu 3 (trei) pachete turistice, toate în Poiana Braşov, pe cînd Bulgaria e acolo cu 25 de pachete, către tot atîtea destinaţii montane! Iar preţurile oferite de bulgari sînt cu cel puţin 100 de lire sterline mai mici decît cele din Poiană! Mai vreţi? Pe o altă agenţie online importantă, “Thomascook”, ai pentru sezonul estival 80 de oferte turistice bulgăreşti, şi nici una din România!

Dar, de ce ne-am mira. Ministrul turismului, pompadura (vorba unui coleg) Nuţi Udrea, n-are timp de fleacuri d-astea cu promovarea. Dumneaei e ocupată să guste din kolbass-ul secuiesc la Parada cîrnaţilor din Sfîntu Gheorghe. Thomascook? Ce dracu o fi aia?

E bine, bine…

De vreo două zile, Isărescu şi ai lui ne tot fredonează: “e bine, bine, e foarte bine”, ca în şlagărul ăla tîmpiţel pe care-l cînta prin anii 70 Mirabela Dauer, dacă mă mai ţine memoria. Adică, spun guvernatorul şi oamenii lui, gata criza, economia e în creştere! Unde, frate? În ce catastife se uită şi în ce lume trăiesc poporenii ăştia? Că dacă-i spui chestia asta unui patron, se uită la tine ca la unul scăpat de pe Eminescu. Iar dacă mergi cu enunţul ăsta aiuritor la o coadă la şomaj, rişti să te alegi şi cu un pumn în pifometru.

Creşte economia? Păi, de-aia se zburlea Boc, zis şi “the aviara gripa”, la băncile străine, că de ce fug cu valuta afară, şi că le-arată el impozitul “Robin Hood” dacă nu reiau creditarea? De-aia se plîngea Pogea că a trebuit să se împrumute ca un apucat, ca să poată plăti pensiile şi salariile? Asta de bine ce mergeau încasările la buget, vă daţi seama. De-aia a pus el impozit pe pierdere, de fug firmuliţele pe capete la Registru să iasă din schemă? De-aia creşte şomajul? De-aia ţipă patronatele că agricultura e în colaps, că industria chimică e pe marginea gropii, că imobiliarele sînt pe ducă? De-aia zice ministrul Berceanu că (pardon) calea ferată e în colaps? De-aia se plîng oamenii că puterea lor de cumpărare se duce-n cap? Ce dracu merge la economia asta? Măcar dac-ar fi dat drumul guvernul la investiţiile promise în infrastructură.

Dar, pînă una-alta, nu vedem decît nişte vizite cu pompă ale bocilor pe nişte şantiere începute cu ani în urmă, şi care nu se mai termină veac. Peste toate, vine şi seceta. N-o să fie porumb, nu va fi hrană pentru animale, va fi carne mai puţină şi mai scumpă. Nu vor fi legume, aşa că ne vor inunda importurile, mai proaste, dar mai “preţioase”. Şi aşa, în supermarket-uri rar găseşti chestii agricole autohtone, pe lîngă cartofi egipteni, usturoi chinezesc, morcovi turceşti, roşii siriene, mere poloneze şi ceapă franţuzească.

Pînă şi campania electorală s-a fîsîit de tot. Doar Eba e fîşneaţă, draga lui tata, şi pupă de zor prostimea cu buziţele ei umflate cu botox, pe coclaurii patriei. Altfel, “e bine, bine, e foarte bine”.

Meir preşedinte? Mişto!

Prezidenţialele sînt haioase, mai ales atunci cînd apar tot felul de candidaţi coloraţi, ciudaţi sau uşchiţi de-a binelea. Am avut şi un vraci (vă mai amintiţi de Mudava?), şi un “conte” nebun (Zambra Iosipescu) şi cîţi alţii care s-au pierdut în peisaj.

De-aia eu m-am bucurat cînd am văzut-o pe Monica Columbeanu coborînd din limuzină la o astfel de lansare.

E bine, mă gîndeam, să avem şi o duduie d-asta cu picioare lungi şi minte invers, că mai înviorează atmosfera. Îmi şi imaginam un turnir la care soţia lui Iri să-i dea replici docte lui Băselu, care să-i răspundă cu “păsărică”, ah, ce haios momentul!

Dar, nu, vai, Monica era doar amfitrioana evenimentului. Cică s-a lansat for presidency Nati Meir! Cum nu-l ştiţi? E singurul evreu pe care reuşise să şi-l agaţe la butonieră Vadim, ca să contracareze acuzaţiile infame de antisemitism. Omul a fost deputat PRM, ehei, apoi a intrat niţel, ca tot românul imparţial, în PDL, a fost şi independent, mă rog. Sau poate vă aduceţi aminte cînd se declara “cel mai bogat român”, pentru că primise, chipurile, o moştenire din America.

A fost un fîs, of course. “Eu ştiu că cineva din voi spune că-i mişto, că n-are nici o şansă. Ne vedem în noiembrie şi ţineţi minte trei cuvinte: Nati Meir, preşedinte! – a graseiat candidatul spre mondena adunare.

Moni a surîs înţelept, iar Mădălin Voicu, exclusul lui Vanghelie, i-a cîntat o “moldovenească”. “

A venit momentul să inventăm un Obama! România merită un Barack Obama!, a strigat pe scenă “celebrul” actor Andrei Duban (?!!?!), care a vorbit de, ascultaţi aici, “şansa României de a produce marea surpriză mondială”. O singură întrebare am: dacă iese Nati, o ia pe Moni consilieră? Că dacă nu, eu nu-l votez.

Monica pentru noi, este Udrea Doi!

Un sfanţ pentru Mutu

Ca într-un nou episod din serialul “Şi bogaţii plîng”, lumea fotbalului aşteaptă cu sufletul la gură decizia TAS – Tribunalul de Arbitraj Sportiv, în cazul Mutu. Căruia ticăloşii de la Chelsea îi cer daune de 14 milioane de lire sterline (vreo 17 milioane de euroi) pentru că a fost dibuit niţel drogat. Şi iar au început să circule iniţiative umanitare, amorsate mai an de alde Borcea, cum că să punem noi mînă de la mînă şi să-i plătim băiatului amenda, în cazul în care nemilosul TAS o confirmă.

Acu’, înţelegem şi noi că Adi al nostru are familie grea, copii mici, nevastă cu pretenţii etc. şi că nu cîştigă decît vreo 2 milioane de euro pe an (gurile spurcate spun că ia mai mult, că-i dă clubul şi parandărăt, numai să nu plece la bogaţii fotbalului). Se mai aude că omul şi-a cam făcut praf (scuzaţi) averea, că avea la un moment dat 8 – 10 milioane băgate-n imobiliare şi alte alea. Şi că ar avea datorii babane şi la clubul pe care l-a deschis în Bucureşti. Vorba lui Sorescu (Marin): “Mutu de la manutanţă/ n-are-un sfanţ dar are-o sfanţă”.

Ei, ce facem? Strîngem sfanţ lîngă sfanţ să-l scoatem pe internaţional din faliment? Sau să-i lăsăm pe italieni s-o facă, pentru că acolo-şi plăteşte Mutu dările? Nu de alta dar, dacă mergem mai departe cu avîntul ăsta paşoptist, azi-mîine o să strîngem bănuţi ca să-şi repare Chivu umărul, sau să-şi cumpere Bănel o limuzină ca lumea, că doar n-o să-l trimitem la programul Rabla, să-şi schimbe, ca un milog, merţanul cu un Maseratti.

Ziua îmbuibării

Nici nu vreau să mă gîndesc ce se va întîmpla iar de 1 Mai – “Ziua celor ce muncesc”.

Partidele vor profita şi-şi vor aduna “activul” la serbări cîmpeneşti, cu manele sau muzică populară, după gust, dar grosul populaţiei va lua drumul ierbii.

Aici lucrurile, sau, dacă vreţi, apele, se despart: pe de o parte, “lumea bună” a Bucureştilor va năvăli spre Valea Prahovei, Poiana Braşov sau Bran – Moieciu.

Pe cale de consecinţă, televiziunile de ştiri ne vor ţine în priză, odată cu aglomeraţia idioată de pe DN1, cu tot tacîmul: accidente, declaraţii ale unor şoferi iritaţi, care stau, dracului, cu orele, ca să ajungă la destinaţie, opiniile “docte” ale drumarilor sau cele tîmpe ale poliţailor care au avut bafta porcească să pice de serviciu.

Apoi, cu poveştile despre, chipurile, ospitalitatea gazdelor: “Îi aşteptăm cu mici, cotlete, viţei, miei, brînză, varză, viezure, mînz”. Iar după ce bucureştenii (că ei sînt 90%) se vor îndopa trei zile prin staţiuni sau pensiuni, iar vom afla despre calvarul întoarcerii acasă, pe acelaşi cretin DN1, pe care-l vor parcurge în 5-6-7 ore, cu nervi, înjurături, scuipături şi ce s-o mai găsi prin familia omului.

Teribilă va fi însă invazia meltenilor spre iarbă verde. Unii per pedes, mai aproape, pe dealurile şi poienele din împrejurimi, alţii, cu autobuzul, spre Dîmbul Morii, Poiană, Noua, şi mai ştiu eu unde.

Şi iar vor veni televiziunile şi-i vor intervieva pe unii, în chiloţi, cu burtă şi (după caz) chelie, care vor explica, salivînd, cum frig ei pe grătar mici, cîrnăciori, fleici, şunci, slănini şi alte chestii “organice”, cum pun berea la rece, în pîrîu, mă rog, cum bagă în ei sub soarele primăvăratic, spre spaima sălbăticiunilor.

Mai apoi, aceleaşi televiziuni vor înfiera, cu mînie proletară, nesimţirea aceloraşi bizoni care lasă în urmă tone de peturi, conserve, hîrtii, cioburi şi cine mai ştie ce dracu. Bineînţeles că nu vor lipsi tocşourile în care ziarişti, comentatori, politicieni (”Ce părere aveţi, d-le Ghişe”), reprezentanţi ai unor ONG-uri care apără, chipurile, natura, îşi vor da cu presupusul despre “fenomen”.

Şi uite-aşa, o să treacă încă un “Arminden” pe plaiurile scumpei noastre patrii. Ah, să nu uit, spitalele ne vor informa pe îndelete cîţi tîmpiţi au ajuns la urgenţă după ce-au băgat în ei, cu nesimţire, kile de tocături, prăjeli, grăsimi şi mulţi litri de băuturi mai mult sau mai puţin alcoolice.

Trăiască 1 Mai, ziua celor care se îmbuibă porceşte, pentru viitorul luminos al copiilor lor grăsulii!

Fotbal urît mirositor

Evenimentele se succed cu repeziciune în fotbalul nostru. Ceea ce părea la început doar un caz izolat – un patron de club, recte Penescu de la FC Argeş, prins că l-a mituit pe şeful arbitrajului, Gh. Constantin, se rostogoleşte acum la vale, devenind un imens bulgăre de noroi puturos. Constantin, alias Costică Vîlcea, a demisionat, trimiţînd un fax de la pîrnaie.

În locul său a fost numit şef la Comisia Centrală a Arbitrilor, Nicolae Grigorescu. Un alt tip dubios. La rîndul său, vicele lui Constantin, Marcel Lică, s-a autosuspendat, gurile rele zicînd că fostul arbitru urmează să fie şi el chemat pe la DNA, încă nu se ştie în ce calitate.

Pe de altă parte, o cohortă de arbitri – Bogaciu, Savaniu, Tiberiu Lajos, Dan Lucian, Sorin Corpodean, Dan Roşu – au fost reţinuţi de la delegări. Pute a DNA şi-n cazul lor? Posibil, chiar probabil.

Alte surse vorbesc de iminenta reţinere a celor numiţi mai sus, dar şi a altor “rechini”, printre care Gheorghe Chivorchian, preşedintele FC Timişoara (finul lui Mitică Dragomir!), fost om de casă şi de aranjamente al celebrului pedelist Gheorghe Ştefan – Pinalti, la Piatra Neamţ.

Mîna dreaptă a “naşului” Sandu, directorul FRF, Ionuţ Lupescu, iese şi el la rampă şi zice că nu-şi dă demisia.

Oricum, n-ar rezolva mare lucru plecarea din federaţie a fostului mare fotbalist. Nu degeaba au fost numiţi de presă Mircea Sandu – Naşul şi Dumitru Dragomir – Corleone.

Pentru că ei patronează, de 20 de ani, toată această imensă mizerie din fotbalul românesc, de care nu s-a atins nimeni pînă acum. Vor avea şeful FRF şi cel al Ligii bunul simţ să demisioneze? Tare ne îndoim.

Între timp, presa profită şi “sapă” adînc în această magmă puturoasă. Aflăm, astfel, în premieră, că oamenii din fotbal (patroni, preşedinţi de cluburi, arbitri, jucători) s-au dedulcit la pariuri pe meciuri aranjate, din urma cărora au cîştigat milioane de “coco”, unde credeţi?

În Singapore, fraţilor! Pentru că doar acolo, în paradisurile asiatice, se mai poate ajunge la pariuri de milioane. Ni se dă ca exemplu cazul unui meci de anul trecut din campionatul românesc, Vaslui – Timişoara, pe care s-au pariat, la Singapore (!), prin intermediari, multe milioane, mizîndu-se pe o victorie la scor a vasluienilor. Şi a fost 3-0!

Doar că şi singaporezii au mirosit aranjamentul şi au scos meciul din oferta de pariuri, limitînd proporţiile pierderilor. Se mai bănuieşte că s-au cîştigat bani frumoşi, cam cît “potul” la Loto 6 din 49, pe un alt meci aranjat în toamnă, între Gloria Bistriţa şi, bineînţeles, Argeşul arestatului Penescu.

S-a pariat masiv, se zice, pentru o victorie la două goluri diferenţă a Gloriei, şi a fost chiar… 2-0! Şi asta după ce arbitrul, Tiberiu Lajos (unul dintre cei pe care a pus ochii DNA) le-a anulat aiurea un gol argeşenilor. Ca să se termine meciul “cum trebuie”!

De ce credeţi că multe cluburi au în frunte foşti arbitri (Steaua – Argăseală, Timişoara – Chivorchian, Rapid – Zotta, retras între timp. Farul Constanţa l-a avut pe Lică, Gaz Metan Mediaş – Iosif Biro, Poli Iaşi – Sorin Boca… Pentru că ştiu să umble la butoane!

Tov. general e mînios

Ce-o fi fost în sufletul tovarăşului general maior (r) de miliţie al URSS Vladimir Voronin, cînd i-a auzit pe studenţii protestatari din Chişinău cîntînd “Deşteaptă-te, române!”, şi scandînd “România, nu uita, Basarabia-i a ta”? Nici măcar arderea portretelor sale în faţa preşedinţiei nu cred că l-a supărat atît de tare pe ultimul ghivol comunist al Europei, precum chemările făţişe la unire.

Şi-atunci, a plămădit, vorba lui, cumplite răzbunări. A închis graniţele, interzicînd pînă şi intrarea moldovenilor în propria lor ţară. L-a expulzat pe ambasadorul român la Chişinău, lucru nemaiîntîlnit în relaţiile dintre ţări, cu excepţia unei stări de război. A “băgat” vize pentru români. A acuzat direct România de lovitură de stat (!?) Asta, pe scurt. Va mai cloci destule mizerii, n-am nici o îndoială. Bătrînul bolşevic urăşte atît de mult tot ce vine de dincoace de Prut, încît a fost în stare cu nu ştiu ce ocazie să ceară interpret moldovean, care să-i traducă din română! Acesta e personajul care păstoreşte cea mai săracă ţară a Europei, şi singura cu un regim declarat comunist la putere.

Ştiţi ce e Basarabia? O ţărişoară cît 3-4 judeţe din România, cu un PIB de tot rîsul – cam cît al judeţului Braşov, alimentat în mare parte (vreo 28%) cu banii trimişi acasă de moldovenii plecaţi la muncă, un sfert din populaţie. Care populaţie pare un amestec bizar de bătrîni nostalgici, cu creierele spălate de propaganda sovietică, şi tineri furioşi, care vor să schimbe totul, chiar şi prin foc, în timp ce părinţii lor şi-au luat de mult lumea-n cap.

NA: De ce tace Traian Băsescu? I-o fi plăcînd atît de mult vinul pe care i l-a făcut cadou generalul?

Pe la colţuri – Scape cine poate!

Mai-marii statului, şi mă refer aici în primul rînd la preşedinte şi la primul ministru, vorbesc enorm şi nu spun nimic. Tot ce aflăm, să zicem, despre acordul cu FMI, vine din “surse”, uneori de la agenţiile de presă străine sau de la publicaţii prestigioase din Vest. Reuters, de pildă, anunţă că România a bătut palma pentru un împrumut de 19 miliarde de euro, din care 12 miliarde de la FMI. La Bucureşti, nimeni nu confirmă, nimeni nu infirmă.

Aceleaşi surse externe citau organisme internaţionale care prognozau, cu vreo două săptămîni în urmă, că România va înregistra anul acesta o cădere a PIB de 1-1,5%. Acum, ni se dă ca sigură o prognoză a FMI, care zice că recesiunea va fi de minus 4 la sută!! Probabil că peste o lună ni se va prooroci o cădere de 6 sau de 8%!

Asta e, dar de ce nu vine niciun oficial să ne spună clar, cu subiect şi predicat, fraţilor, prognoza e asta, pierderea e asta, ne aşteaptă asta, vom lua un împrumut de atît?! Pentru că nu au habar de ce se întîmplă? Pentru că nu sînt siguri de nimic? Pentru că înoată în realitatea acestei crize ca într-o apă mîloasă? Pentru că nu au niciun reper şi nu ştiu unde e şi cît de departe e malul izbăvitor? Şi, pentru că n-au habar, ne învăluie într-un potop de vorbe şi declaraţii stufoase? Înţeleagă cine vrea, ce vrea, scape cine poate, nu? Dumnezeu cu mila!

Claudiu şi Floricel

Brava Armată română scîrţîie din toate încheieturile, cutremurată de întîmplări care mai de care.

Imaginea oastei ţării stă atîrnată între Claudiu şi Floricel.

Primul, sergentul major Claudiu Chira, ucis în misiunea din Afganistan, a fost înmormîntat ieri la Rîşnov, oraşul său natal, cu onoruri militare şi civile, ca pentru un erou.

Al doilea, plutonierul Floricel Achim, a fost arestat pentru trădare, după ce a sustras şi vîndut ani de zile, pe sume mai degrabă meschine, secrete militare Ucrainei.

Între cei doi, eroul şi trădătorul, tronează murdara afacere Ciorogîrla, o pată urîtă de tot pe obrazul oştirii.

Nu doar pentru că s-au furat cu braţele arme din ditamai unitatea militară, ca nişte sticle cu vodcă dintr-o bodegă sătească, dar şi pentru că, după o lună şi jumătate, nu s-a găsit nici măcar un încărcător de AKM.

Cum e Armata? Cea pe care o vedem la defilări, unde nu sînt prezentate tancurile Bizon sau transportoarele Jder, lustruite, sau cea pe care am văzut-o la Ciorogîrla?

Tare mă tem că imaginea acelui depozit de armament închis cu un simplu lacăt şi păzit de cîţiva soldaţi prost plătiţi e emblematică.

Şi, ca să fie tabloul complet, avem toate şansele să rămînem mulţi ani de-acum încolo în vechile MIG-uri, pentru că bani de avioane multirol nu-s.

Bugetul Armatei e mult mai mic decît anul trecut, cînd era considerat de mulţi ruşinos. Armata, ca şi Ţara.

Doamna şi moşierul

Invitată insistent, doamna a cadadicsit, în sfîrşit, să vină în vizită la moşie. Moşierul, un poet cu o pană cruntă, temut în lumea politică, e tot numai o strungăreaţă.

Dumneaei, îmbrăcată “business” – sacou, pantaloni negri, mulaţi, pantofiori de lac, gentuţă, se interesează, studiat curioasă, de tot ce vede, ocolind cu grijă glodul de pe uliţe.

Dumnealui, cu nelipsita-i pălărie Borsalino pe cap, se gudură sfios, explicîndu-i răbduriu cum se băiţuieşte boul pus la proţap, cum a fost prinsă ştiucălaia aflată la frigare, cum au fost bucătărisite celelalte meremeturi…

Bălaia doamnă gustă graţios din ce-i pune poetul în farfurie, ţuguindu-şi delicat buzele, şi împarte zîmbete suave ţăranilor curioşi, veniţi anume s-o vadă pe cea care a stat o vreme la dreapta preşedintelui.

Mai strînge mîna unuia, mai spune o vorbă bună altuia, se opreşte să dea nume unui ieduţ de cîteva zile, sortit să ajungă şi el la tavă (l-a numit Sorel!), apoi e invitată la masă. Masă mare, ca la moşie.

Cu invitaţi de soi – primari, preoţi, fruntaşi politici, cu bogăţie de bucate aduse de chelneri în livrea şi vinuri din pivniţele moşierului, cu ansambluri folclorice şi gurişti care-i cîntă invitatei la ureche.

La sfîrşit, uşor îmbujorată, înalta doamnă i-a promis poetului că-i bagă moşia în circuitul turistic internaţional.

Post scriptum. Dacă cineva ar putea crede asta, vă spun răspicat: nu, textul de mai sus nu e inspirat nici din Caragiale (”Vizita”, “Telegrame”), nici din Gogol (”Revizorul”), nici din Bronislav Nuşici (”Doamna ministru”).

Moşia există, în comuna Cetate (pe Dunăre), moşierul cu strungăreaţă există şi el, îl ştiţi, iar doamna bălaie, ei bine, dacă n-ar fi existat, ar fi trebuit inventată.

Ciorba

România e azi o imensă ciorbă. Uneori plină de gloanţe, precum ciorba concubinei basarabeanului. E vorba, v-aţi dat seama, de individul pe care imberbul ministru Nica, intoxicat, probabil, de chestorii hîrşîiţi în rele care roiesc prin IGP, l-a descris ca pe un malefic agent 007.

Cine, frate, găinarul ăla care n-a reuşit să scape de încărcătorul pistolului decît în oala cu ciorbă? Dar, să nu mai insistăm, toată ancheta asta din jurul jafului criminal de la casa de schimb valutar din Braşov e dubioasă rău. “Organele” tac, sau vorbesc vorbe, dar nici nu-l duc la vorbitor pe noul James Bond – Gribenco.

Au stat niţel de vorbă doar cu amanta omului. Ce-or fi vorbit? Despre ciorbă? Apropo, putem afla şi noi măcar ce fel de fiertură avea în vas moldoveanca? De fasole, de burtă, de văcuţă, dreasă cu smîntînă, cu tarhon, cu borş, sau ce?

Dar despre ciorba guvernării, ce să mai zici? E de-ajuns să faci dimineaţa revista presei că ţi se ridică părul. În cap. Dar să vedeţi ce-i la gura oamenilor pe bloguri… Atîtea prostii (ca să mă exprim elegant) în numai două luni de guvernare, nu s-a mai pomenit.

Gafe groteşti, încălcări grosolane ale legii, măsuri luate după ureche, miniştri care-şi dau cu stîngu-n dreptul, numiri urît mirositoare, la centru sau în teritoriu, nepotisme cît cuprinde, înalţi funcţionari cu damf de interlopi, cînd nu sînt penali pe faţă, ce mai, o nebunie.

Nu ştiu cînd a mai avut media românească atîtea subiecte suculente în cîteva săptămîni. Iar premierul- ăsta parcă e din alt film. E greu al naibii să fii conducător, să iei măsuri rapide, să gîndeşti, să organizezi, să decizi, cîtă vreme stau cu telefonul la ureche, aşteptînd sarcini de la Cotroceni. Aşa că Boc al nostru e tot mai haotic.

Ba vrea să bage euro, pînă-i transmite guvernatorul să facă ciocul mic, ba zice că nepoata adusă la guvern e “rudă colaterală” (ce dracu o mai fi şi asta?), ba-şi face şoferul consilier, ba dă afară femei însărcinate sau în concediu de natalitate… Într-un fel, mi-e niţel milă de omul ăsta, care nu poate nici să deschidă poarta la Palatul Victoria pînă nu-i spune Vocea: “Emile, fă aşa!”

În toată  această nebunie, preşedintele Băsescu “pluteşte” senin, de parcă nu el a pus la cale guvernarea asta de tot rîsul. Peste nu multă vreme, veţi vedea, va spune că el n-are nici o treabă cu guvernul, că de vină pentru haloimăsul din ţară sînt Boc şi PSD-ul…

O să-şi taie mîneca fără nici un regret, pentru a convinge pulimea (scuzaţi, aşa scrie pe blogul său finul intelectual Adrian Năstase) să-l mai aleagă o dată. Şi s-ar putea să-i iasă, cîtă vreme n-are contracandidaţi cu sînge-n instalaţie. Aşa cum e posibil să fie aleasă europarlamentar şi tuta aia de fi-sa, împinsă de lingăii pedelişti să candideze pentru Parlamentul European.

Poate acolo, la Bruxelles, româna ei scrîşnită nu va deranja pe nimeni.

Dărîmaţi pasajul!

O sentinţă dată de Judecătorie, care a fost confirmată de Tribunalul Braşov, pune primăria municipiului într-o situaţie de-a dreptul kafkiană. Mai pe şleau, primăria ar trebui să demoleze pasajul rutier Dîrste, cel de la intrarea pe ocolitoare, pentru a restitui unui oarecare Vankay un teren de 460 metri pătraţi aflat chiar sub capul podului! Uluit, primarul George Scripcaru susţine că decizia dată de judecătoarea Anda Sînpetru este “inexplicabilă”, “lipsită de suport”, “trasă de păr”, “absurdă” şi că este datorată unui “sistem relaţional” din justiţia braşoveană. Judecătoarea, susţine Scripcaru, a luat de bun doar ce a susţinut reclamantul, respingînd fără temei obiecţiile primăriei şi concluziile expertului, “la foc automat”, deşi acesta din urmă demonstra că documentaţia cadastrală indică un alt amplasament al terenului în cauză!

Aşadar, instanţa decide punerea în posesie a reclamantului Vankay cu acel mic teren aflat sub pod, cu obligaţia pîrîtului la dezafectarea pasajului, adică demolarea construcţiei, care a costat aproape 70 miliarde lei vechi!! Nu ştim, n-avem suficiente date, să aflăm cine are dreptate.

Acest Vankay, care a cumpărat terenul după ce pasajul fusese construit, sau Primăria Braşov, care acuză instanţa cel puţin de superficialitate. Mai ales că, într-un caz aproape identic, un alt complet de judecată a dat cîştig de cauză Primăriei, dar după un proces de patru ani, timp în care judecătorul a solicitat expertize peste expertize, mai mult, s-a deplasat la faţa locului, la pasaj, pentru a măsura şi filma terenul aflat în litigiu.

Dar, să ceri punerea omului în posesie, cu dezafectarea terenului (demolarea pasajului), cînd aveai la dispoziţie alte două variante rezonabile: despăgubire în bani sau un alt teren la schimb, ni se pare de tot rîsul. Ce va urma? Greu de spus. “Invit judecătoarea să se ducă împreună cu executorul, să-l pună pe om în posesie, să dărîme pasajul” – bravează primarul. Sentinţa e definitivă, asta e clar şi, absurdă sau nu, ea trebuie pusă în aplicare. Cum?

Un spectacol grotesc

Vă mai aduceţi aminte de Daniel Morar? Ei, cum să nu vă amintiţi de cel atît de înjurat, în precedenta guvernare, cam de toată lumea, minus PDL, of course. Acuzat în repetate rînduri că face anticorupţie la comandă, şi că e omul preşedintelui, pe care a şi recunoscut că-l informează despre dosare şi mersul anchetelor, Morar devenise pentru cei numiţi cu tandreţe “lotul 322″, un bolovan care trebuia aruncat la vale. Cătălin Predoiu, pe vremea, nu prea îndepărtată, cînd era ministru liberal la justiţie, a şi încercat să-l schimbe, fără succes, cum ştim.

Şi, să vezi minune, Morar a devenit, brusc, omul providenţial, inclusiv pentru PSD!! Cel puţin aşa interpretez eu tăcerea lor suspectă. L-a mai auzit cineva pe “micul Titulescu”, alias Victor Ponta, acum ministru al “coaliţiei”, vituperînd, cum o făcea altădată, împotriva şefului DNA? Nici un suspin! Anticorupţia merge înainte, cu suspectul de serviciu, Adrian Năstase. E bine. E foarte bine. Totuşi, mă întreb şi eu, ca un naiv incurabil ce sînt, de ce l-au ales pedeliştii taman pe liberalul Predoiu pentru portofoliul justiţiei, şi n-au adus-o repejor din Macedonia pe Monica Macovei? Pentru că Predoiu e chiar mai convenabil decît cea supranumită, de către intelectualii cotrocenişti, Jeanne d’Arc a justiţiei? E posibil, ba chiar probabil.

Uite că Predoiu îl laudă acum, fără milă, pe Morar, că e bun, că e profesionist şi că, i-auziţi, “a învăţat că locul unui procuror nu e la televizor” (am citat din interviul dat de ministru pentru Adevărul)! Ar veni că principala calitate a unui şef al DNA e să nu iasă pe sticlă, nu? Între timp, asistăm pe aceeaşi sticlă încăpătoare a televizoarelor la un spectacol grotesc, în care “justiţiarii” craioveni – judecători, procurori, plus cei din administraţia penitenciarelor, se întrec în explicaţii alambicate şi deseori penibile, despre cazul Gorbunov.

Oameni cu naturelul simţitor, craiovenii i-au dat pîrnăiaşului un concediu prelungit, să-şi trateze bolile tinereţii. Şi ce dacă e un “racket” periculos, care a împuşcat cu sînge rece oameni, nu mistreţi? Şi ce dacă-l puteau trata, sub pază, la orice spital? E şi Serghei om, ce naiba! Ei, uite că Serghei al nostru, miraculos vindecat, se bate în ringuri K1, se antrenează regulat, merge la cumpărături, ca orice cetăţean (moldovean) cinstit! Numai şi numai pentru această sfidare a bunului simţ, ar trebui “măturată” cloaca din Craiova. Iar pe la Bucureşti, unii ar trebui să se simtă şi să-şi dea demisia. În frunte cu onorabilul domn Predoiu.