Guță și Călin: o paralelă în timp

Liberalul Gheorghe ”Guță” Tătărăscu, sau Tătărescu, a fost prim-ministru în două rînduri: 1934-1937 și 1939-1940. După război, el se rupe de PNL, condus la acea vreme de Dinu Brătianu, își face propriul partid (PNL-Tătărescu) și intră în guvernul Petru Groza, primind funcțiile de vicepremier și ministru al afacerilor străine. Pur și simplu, comuniștii aveau nevoie de o prezență liberală ”de fațadă” în guvern. Ca să dea bine în fața puterilor aliate.

Foarte interesant e cum îl vedeau liderii comuniști pe cel numit de prietenii politici Guță. Iată numai ce spunea Lucrețiu Pătrășcanu: „…cred că Tătărescu trebuie păstrat ca o rezervă, întrucât reprezintă o figură care poate fi ușor manevrată”. Colosal! Ce s-a întîmplat mai tîrziu cu fostul fruntaș liberal? A fost înlăturat din guvern, împreună cu toți miniștrii tătărescieni, arestat, întemnițat la Sighet și folosit ca martor al acuzării în procesul Pătrășcanu. Maurul și-a făcut datoria, maurul poate să plece! Eliberat mai tîrziu, moare, uitat de toți, în 1957.

Asemănarea cu întîmplarea numită Călin Anton Popescu Tăriceanu este absolut uluitoare. Dacă fostul premier liberal ar avea mintea limpede și ar revedea ce i s-a întîmplat lui Gheorghe Tătărăscu, ar da un pas înapoi. N-o va face. Au reușit pesediștii să-i gîdile ego-ul, promițîndu-i marea cu sarea. Pentru Ponta și ai lui, Tăriceanu reprezintă, cum era Guță pentru comuniști, doar ”o figură care poate fi ușor manevrată”. O prezență de fațadă, ca să justifice păstrarea USL. Pariu: se vor dispensa rapid de el, cînd nu vor mai avea nevoie.

Zgonea

”Voi realizaţi că aveţi enormul privilegiu de a fi contemporani cu Zgonea?” – mustăcește Rabinul pe Facebook. Mă încearcă o bănuială. Omul e fără egal. Inimitabil. Constipat rău cînd screme o glumiță. N-are umor nici cît o bască de lăcătuș, dar se crede actor de stand-up comedy cînd vede un microfon. E precum colegul acela de școală, îl știți, căruia îi bagi broaște în ghiozdan și-i scrii măscări cu creta pe spate. Și savuros de caraghios cînd se vrea marțial. Ca în acest clip, discurs, mesaj sau ce-o fi, înregistrat în biroul său de la Cameră. În care încearcă să-l facă praf pe Crin Antonescu. Ce-a ieșit? Un selfie ridicol. Un ersatz de Băsescu, minus perdeluța.

Pe bune, poți să-l iei în serios? Președintele Camerei Deputaților, bre! Al treilea om în stat!

”Drujba lui Dumnezeu” se întoarce!

Drujba lui Dumnezeu

Așadar, avem guvern Ponta 3. Cu UDMR. Care UDMR a negociat la sînge, plusînd cu sănătatea, ca să fie sigură că primește mediul. Care mediu are în componență și oarece păduri (Romsilva!). Unele virgine. Spre fericirea unora alde Attila Verestoy. Sau Ferestroy. Sau Cherestroy. Supranumit, se știe de ce, ”Drujba lui Dumnezeu”. Precum stră-străbunul său Attila, pe care romanii l-au poreclit cu groază ”Biciul lui Dumnezeu”.

Cum-necum, Ponta s-a scos. Cu ajutor determinant de la unguri. Cît o să-l coste, vom vedea. O întrebare tot mă bîntuie: de ce ai refuza un sas și ai prefera un ungur pe postul ăsta cvasi-onorific de vicepremier? Deoarece Kelemen Hunor e mult mai comod (să nu zic mai puțin periculos) în guvern decît Johannis? UDMR e prețul pe care-l plătește PSD pentru a scăpa de liberali. Și mai cu seamă de Antonescu-Johannis, un cuplu care le dădea fiori. În perspectiva prezidențialelor.

Parabolă

Să ne imaginăm o scenă cam aşa: un avion super jumbo, Airbus A380, tocmai a decolat cu 800 de pasageri la bord. În timp ce lumea admiră peisajul şi aşteaptă să vină stewardesele cu de-ale gurii, un domn distins, grizonat, bine îmbrăcat, îngrijit şi cu unghiile tăiate, se ridică brusc de pe locul său şi începu să gesticuleze.

Că el vrea să se întoarcă avionul pe aeroport. Imediat! Că destinaţia spre care merge acum e nasoală. Că să-l asculte lumea, deoarece ştie el mai bine. Ba chiar le-a cerut piloţilor să se dea la o parte, să ducă el avionul la sol, deoarece are o licenţă mai veche şi se pricepe.

Pasagerii au reacţionat în fel şi chip. Unii l-au apostrofat zgomotos: stai mă jos, ne-am luat bilete, ce mai vrei? Haide bre, ocupi degeaba culoarul spre budă. Cîţiva, mai slabi de înger, murmurară în barbă: poate are dreptate domnu, că pare om serios. Mai în spate, nişte cucoane îl căinează:  o fi avînd, săracul, o boleşniţă ruşinoasă, ceva; poate l-a  părăsit nevasta, tu; hii, şi-o fi pierdut averea la blestematele astea de păcănele…

Nişte băieţi bine mustiţi rîd de se strică: ăsta precis a fumat ceva! Care fumat, bă, a tras pe nări, îţi spun io! Domnu, vrem şi noi! Cînd se mai domoli zarva, un bătrînel uscăţiv şi ponosit oftă şi rosti ca pentru sine, în liniştea care se lăsase în cabină: domnul aista are multă minte, dar nu-i tătă bună!

Micul Titulescu e un mic Geoană

”Johannis a fost propus de PNL în ideea că PSD va refuza numirea acestuia”! Am citit de cîteva ori această declarație făcută de Ponta, dacă am înțeles bine, la o televiziune. Și de fiecare dată am rîs copios. Sînt convins că n-a vrut premierul ”să dea din casă”, carevasăzică, să destăinuie marelui public angoasele sale vizavi de primarul Sibiului. L-a luat gura pe dinainte și a scos porumbelul. Penibiluț momentul.

E clar că pesediștii, cu Ponta moț, nu l-au vrut în ruptul capului pe sas în guvern. Mai ales pe funcția asta pe care și-o doreau ei cu ardoare, la interne. Dar să mai fie și vicepremier, să-i dea peste mînă premierului cînd îi e lumea mai dragă! Peste poate! Poate că asta au și vrut liberalii. Și-or fi calculat mișcarea cu 3-4 mutări înainte, cum face un șahist experimentat. În ideea că pesediștii vor fi obligați de situația asta imposibilă să-i rejecteze din guvern. Poate, n-am habar.

Fapt e că, dincolo de breakingnews-urile care se țin lanț pe toate ecranele posibile, Ponta a făcut o gafă demnă de Geoană. Sau de Gîgă, mă rog. Nu mă mai obosesc să vă reamintesc momentele în care președintele de-o noapte al țărișoarei a călcat în străchini. Ca un prostănac, apud nea Nelu Cotrocelu.

Ipocrizie puturoasă

Uniunea Europeană (Barroso, Reding) și Casa Albă, salută în cuvinte calde, înălțătoare (justiție independentă, stat de drept, bla, bla) demiterea președintelui Ianukovici de către parlamentul ucrainean și eliberarea fostului prim ministru Iulia Timoșenko. Ok, Ianukovici și clica lui dementă trebuiau să plece, măcar pentru vărsarea de sînge din Kiev.

Totuși, totuși, nu pot să nu fac o modestă paralelă cu ce s-a întîmplat în România anului 2012. Vă aduceți aminte cum au reacționat aceiași actori occidentali (UE, Barroso, Reding, plus Casa Albă)? Madam Reding a numit fără grețuri ”lovitură de stat” încercarea de demitere a președintelui Băsescu, printr-un referendum în care 7,5 milioane de români i-au zis omului ”valea”! Referendum, nu demitere în parlament, ca în Ucraina!

Apoi, aceiași care aplaudă azi, de li se înroșesc palmele, eliberarea Iuliei Timoșenko (condamnată, atenție, pentru corupție la nivel înalt, contracte oneroase cu gazele Rusiei, nu termopane și chinezării de rahat!), i-au cerut vehement interimarului din 2012, Antonescu, să nu care cumva să-l amnistieze pe fostul PM Adrian Năstase!

Nu vi se pare că demersurile occidentalilor put îngrozitor a ipocrizie? Nu vi se pare că democrația, statul de drept, justiția independentă etc, pe care le promovează aceiași, au mai multe fațete, în funcție de interese și de împrejurări?

Lozinci pentru spălat creiere și mîțe moarte

Mă sună o cunoștință, care-mi aruncă, disprețuitor: ”Să știi că eu nu-l votez pe Antonescu, pentru că-l pune pe nenorocitul de Băsescu premier”. ”De unde știi, femeie”, întreb, deși bănuiam ceva. ”De la Antena 3, păi a recunoscut chiar el” – a venit prompt și fără echivoc răspunsul. Cred că v-ați prins, asta e lozinca pe care va pisa în buclă propaganda pontisto-usedistă (A3, RTv…): Antonescu e rău, e pe-o mînă cu Băsescu, pe care-l va pune prim ministru dacă ajunge el la Cotroceni.

Chestie care va prinde la destui naivi, sau la nătîngi ușor de spălat pe creier. Ăstora din urmă n-ai ce să le faci, chiar dacă le desenezi cu creta pe tablă, ca la pruncuții cu mucii pe piept. Degeaba le explici că nu poți să faci, din postura aia, chiar tot ce-ți trece prin tărtăcuță, că pînă și Băsescu a înghițit pisicul, broasca, porcul și l-a însărcinat pe Ponta cu formarea guvernului, deși urlase cu venele umflate că nu-l va accepta niciodată pe mitomanul și plagiatorul ăsta nenorocit, că nu lasă el țara pe mîna unui copilot.

Dar dacă iese Ponta președinte (lucru puțin probabil, o să revin) și vine Băsescu la el cu o majoritate clară în Parlament (chestie și mai puțin probabilă, dar hai să ne jucăm), ce va face Victor Viorel? Va zice NU, deoarece derbedeul matrafoxat, mincinos și corupt trebuie trimis urgent la pîrnaie? Chiar sînt curios, ce-ar răspunde Ponta la această întrebare, presupunînd că i-o va pune cineva de la posturile prietene? Una peste alta, vom avea un turnir spumos la prezidențiale. Unul cu multe mîțe moarte aruncate de cei doi peste gard. Ceilalți nu vor conta, dau în scris.

Cloaca lor, cloaca noastră

Are dreptate Băsescu: ASF, sau mai pe înțeles Autoritatea de Supraveghere Financiară, e o cloacă. O adunătură de rude și prieteni ai suspușilor, care adună venituri cumplit de nesimțite. Ok. Treaba e că nou înființata ASF, condusă azi de ex-liberalul Rușanu, adună 3 instituții de supraveghere, la care lucrau, pe timpul ”regimului Băsescu-Boc”, alți preteni, rude sau amante ale mai-marilor zilei. Cu salarii pe care nu cred că le-ar fi refuzat mulți dintre bancherii americani. Chiar mai mari decît ale celor din cloaca uselistă!

Atunci nu le vedea vigilentul preș? Păi nu le vedea. Și nici nu vitupera ipocrit, cu spume, de la pupitrul cu steaguri în spate. Atunci erau ”ai lor”. Hai să dăm și oarece exemple: un anume Constantin Buzoianu, fost șef al miliției portului Constanța (portul, navele, Băsescu… pricepeți), numit la șefia Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, băga la teșcherea cam 75.000 (șaptezeci și cinci de mii!) de euro lunar. Cam cît un fotbalist bun din liga I, într-un an.

Mai vreți? Gheorghe Albu, numit tot politic șef la CNVM (Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, acum parte a ASF), cîștiga lunar un mizilic de 35.000 de euro. Plus, la vremea aia celebra secretară (să-i spunem așa!) a lui Boc, Ștefania Ferencz, care lua și ea, tot de la CNVM, 32.000 de euroi pe lună. Că era tînără și avea nevoi. Așa că, domnu preș, mucles! Cloacă era și atunci, cloacă e și acum. Sau, te pomenești că pe vremea aia cloaca era nobilă și justă, deoarece ajuta statul de drept și independența justiției! Valea…

USD, via Cioabă

”Am cam fost dați afară de la guvernare”, constată amar Antonescu, văzînd cum prinde contur ”guvernul USD”. Da, Crinule, dar nu de-acum. PSD a urmărit de la bun început să torpileze prezeța liberalilor în guvern. Mai întîi, a ”dublat” cu pesediști cele mai grele ministere care le reveneau liberalilor. Emasculîndu-le, sau, cum constatau ceva mai blînd fruntașii PNL, lipsindu-le de conținut.

De la economie au scos energia, pe care i-au dat-o lui Niță, de la finanțe au scos bugetul, pe care i l-au dat lui Voinea, de la transporturi au scos autostrăzile, pe care le-a primit plocon Șova, iar de la interne au scos administrația, care a încăput pe mîinile pricepute ale lui Dragnea. Iar liberalii au înghițit. Apoi, l-au pus pe Oprea vicepremier, moț peste siguranța națională, deși UNPR nu fusese semnatar al protocolului de înființare al USL. Iarăși, liberalii au înghițit.

Au mai fost și altele, nu puține. Cel puțin rîvna cu care diverși greuceni pesediști, în frunte cu tata socru Sîrbu, ieșeau cu rîndul pe la televiziuni să peroreze ritos că ”poporul pesede” vrea președinte din ”familie”, devenise chiar comică. Nu și pentru Crin, tot mai iritat de perspectiva de a fi tras pe sfoară de către aliați. Și s-a ajuns aici.

E mai mult decît evident că Ponta nu l-a vrut nici o clipă pe Johannis, chiar dacă i-a transmis sasului grețoase declarații de amor. Se prea poate ca liberalii să fi făcut intenționat această mișcare, ca să forțeze ruperea și să iasă ca niște martiri de la guvernare. Ultimatumul lui Antonescu pare fără echivoc: acceptați propunerea noastră, sau mergeți în Parlament cu ”guvernul USD”.

Chiar dacă mai e pînă luni, îmi dau și eu cu părerea: USL a murit, trăiască USD! Ca fapt divers, deputatul PNL Alina Gorghiu scrie pe blogul său că denumirea USD a fost înregistrată la OSIM, încă de acum 3 ani, de un oarecare domn Cioabă! Pesedist, dar văr cu celebrii regi din Sibiu! Mişto, sau ce?

Scuipînd pe morminte

Știrea e asta, seacă și grețoasă: după 25 de ani de la o revoluție socotită anticomunistă, nici un fost deținut politic nu a fost onorat cu o medalie, cu un ordin, orice! Nici unul! O confirmă Octav Bjoza, președintele asociației foștilor deținuți politic. Brașoveanul Bjoza, care a primit totuși o medalie comemorativă de la… Banca Națională, încearcă de ani buni să intre la președintele Băsescu, să-și spună păsurile. I-a scris de 6 ori, fără efect.

E, vă reamintesc, același președinte care a condamnat acum cîțiva ani, de formă, că dădea bine, comunismul. Același președinte care i-a decorat, în schimb, pe unii din cei mai odioși securiști. George Homoștean e doar un exemplu notoriu. Asta e știrea. Odioasă. Călăi buni, victime rele.

Credeți că se tăvălesc și se dau cu fundul de pămînt propagandiștii și intelectualii care-i țin trena lui Băsescu? Nu i-ați auzit luînd poziție, nici pe vitriolantul prefăcut Tismăneanu, nici pe cinicul de serviciu Pleșu. Nici unul din liota de propagandiști gălăgioși, care chiuie pe toate cărările că vin comuniștii, care ne duc glonț spre Moscova, n-are vreo străbatere, vreo jenă, ceva.

Între timp, foștii locatari ai închisorilor și lagărelor de exterminare comuniste, cîți au mai rămas, mor pe capete. Că-s bătrîni și suferinzi. Curînd, nu vor mai rămîne decît niște nume în niște dosare prăfuite. Viața merge înainte, trec generațiile, se așterne uitarea. Știrea asta e ca un scuipat pe mormintele lor.

Neamțul ăsta nu-i român

Expresia din titlu am găsit-o într-un comentariu, pe net. Și e cît se poate de adecvată pentru ce se întîmplă zilele acestea. Doar ce l-a propus Crin Antonescu pe neamțul Klaus Johannis pentru postul de ministru de interne, și mai ales pentru cel de viceprim-ministru, că s-au și burzuluit pesediștii. Care strîmbînd din nas, că da, e un cîștig pentru guvern dar, să vedeți, c-o fi, c-o păți, care aruncînd direct săgeți otrăvite…

Nu știu care va fi pînă la urmă finalitatea acestei mutări. Ponta nu-și poate permite să spună ”nu”. Chiar dacă nu-i cade bine. S-ar putea însă ca ”micile” probleme cu ANI ale primarului sibian să fie un pretext suficient pentru președinte ca să-l refuze. A mai făcut-o odată, în 2008, chiar dacă din alte motive. Dincolo de situația ”de pe gazon”, mi s-a părut simptomatică reacția unei bune părți a clasei politice la re-apariția neamțului în prim-plan.

Johannis se apropie de prototipul politicianului occidental: mai sobru, mai cumpănit, mai așezat, alegîndu-și cu grijă vorbele, nedispus la compromisuri meschine și, în orice caz, mult mai greu de convins să înghită orice, pe nemestecate. Spre deosebire de politicianul dîmbovițean, cel mai adesea superficial, flecar, tupeist, miștocar, ușor de ”cumpărat” cu o demnitate oarecare, gata oricînd să-și schimbe opinia, partidul, gașca, pentru te miri ce foloase, și pe a cărui vorbă nu poți pune prea mare preț.

Să fiu bine înțeles, nu-l idealizez pe neamț. Îl bănuiesc de cinism, de o oarecare infatuare, cred că are o doză considerabilă de parșivenie, și mai cred că ambiția sa de a ajunge în vîrf, nici măcar ascunsă, l-ar putea face la un moment dat indezirabil chiar și pentru fruntașii liberali. La urma urmei, politicienii occidentali, cu care îl comparăm, de voie, de nevoie, nu sînt tocmai ușă de biserică. Și nici Herr Klaus nu e. Ba, se spune că are și el niscaiva schelete în debara. Rămîne însă, spre reflecție, vorba comentatorului anonim: ”neamțul ăsta nu-i român”. Nici Carol I, scuzați comparația, n-a fost…

Prince Pol

I-ați auzit vreodată vorbind pe ”prince Pol” și ”princess Lia”? Te doare burta de rîs. Niște indivizi găunoși, cu ifose princiare. Aduc bine cu îmbogățiții de prin alte părți care-și cumpără titluri de la nobili scăpătați. Numai că ”prens Pol”, așa-și zice pastișa, în ingliș, fiu legitim al fiului nelegitim al regelui Carol al II-lea, a fost ajutat masiv, și deloc dezinteresat, să intre pe scena ”regală” dîmbovițeană. Pe ușa din dos.

Așa că ipochimenul a profitat de ajutor și adună cu osîrdie terenuri, case, păduri, castele… fiind pe cale să devină cel mai bogat român. Dacă dai căutare pe Google, vei găsi o sumedenie de titluri de genul: prințul a revedicat conacul cutare… Țiriac a cumpărat o pădure de la Pol… prințul vrea și Peleșul… prințul se judecă pentru domeniul de la Lăpușna… prințul a revedicat 770 hectare de teren agricol și 537 hectare de pădure în Timiș… și așa mai departe, la nesfîrșit. Sute de milioane, dacă nu miliarde de euro.

Așa stînd lucrurile, pare superfluă întrebarea, de ce s-o fi repezit cuplul prezidențial (Traian+Maria) să se încumetrească, botezîndu-le odrasla celor doi caraghioși? În timp ce-l spurca golănește pe Regele Mihai. Probabil că vom afla cîndva spre cine au curs averile dobîndite de numitul Pol, cu sudoarea frunții avocaților. S-ar putea să avem mari surprize-surprize…

Eu, dacă eram Napoleon…

basescu-napoleon

”Acum, la mine în birou, dacă pun la un loc informațiile primite în primele 30-35 de minute, pot face localizarea (avionului – nn) fără probleme”. Traian Băsescu, duminică, declarație de presă. Asta e încă una din ciclul: eu sînt moțul, sfîrcul, miezul din dodoașcă, unicul, genialul, fără mine se duce naibii țara…

Hai să ne mai uităm în arhive: iulie 2012. Suspendatul, la momentul ăla, într-un interviu: ”…știu sigur că, dacă eram eu comandantul Titanicului, nu s-ar fi scufundat”. Mai înainte cu un an, într-o șuetă cu Turcescu și Cristoiu: ”abdicarea Regelui Mihai a fost un act de trădare națională”. Și, tot atunci: ”regele a fost slugă la ruși”

Acuzat vehement de istorici, politicieni și media pentru aceste aberații, cine credeți că-i sare în ajutor? Frățiorul, Mircea Băsescu: ”dacă ar fi fost Traian în locul lui (al regelui – nn), ar fi spus: împușcați-mă, nu ar fi abdicat”! Oare de-a ce se jucau frații în copilărie: tu ești Hitler, eu Stalin? Mă întreb cu emoție ce-ar mai putea urma.

Ar putea, de pildă, să-l sune neprețuitul pe Hollande, președintele Franței, și să-i spună: băă, dacă eram eu în locul lui Napoleon, la Waterloo, îi făceam muci pe engleji, și nu abdicam nici de-al dreacu… Rîdem noi, dar pînă în decembrie omul are destul timp să fie ce-i trece prin cap: Alexandru Macedon, Ginghis Han, Luke Skywalker, Obi-Wan Kenobi… Și fiți siguri că se vor găsi destui decervelați să-l aplaude.

 

Adio la perdeluță, bis

Vă mai amintiți imaginea aceea incredibilă, aproape suprarealistă, cu un Băsescu opărit, la perdeluță, făcînd disperat cu mîna ”adio, PDL”? Se întîmpla în martie 2013, după ce eterna sa feblețe, Elena Udrea, pierduse alegerile interne în fostul partid prezidențial. Șapte luni a mai rezistat Udrea în PDL. Tot sperînd, probabil, să-i determine pe portocalii să se revolte și să-l răstoarne pe Blaga.

Numai că buldogul s-a ținut tare, în ciuda unor amenințări, nici măcar voalate, presărate parșiv prin presa băsistă. Ceva cu ginerele lui, care a primit nu știu ce contracte… O fi, n-o fi, habar n-am. E foarte posibil să simtă în curînd Blaga și ai lui mînia prezidențială. Via DNA. Între timp, aflînd că la Colegiul Director de la Brașov i se pregătește debarcarea, Elena prezidențială a ieșit iute pe sticlă (tot un fel de perdeluță!) și s-a dat rănită, lacrimogen: adio, PDL! Anunțînd, urbi et orbi, că pleacă în alt partid. Unde, unde?

Păi, ce surpriză, în ăla gîndit din vreme și pregătit special pentru ea: PMP. Proaspăt înregistratul partid Mișcarea Populară! Carevasăzică, și-o fi zis Băsescu, dacă partidul meu de suflet n-o vrea pe protejata mea de suflet, iaca, îi fac eu drăguței un alt partid. PDL2! Așa ceva nici lui Carol al II-lea nu i-a trecut prin minte să facă: un partid pentru Elena Lupescu! Cît despre PDL, cred că a optat pentru cea mai înțeleaptă mișcare, prin rejectarea Udrei: și-a tăiat ombilicul. S-a dezis (definitiv, sper) de Băsescu.

Din ciclul: am fost un dobitoc

”Imi asum promulgarea codului (…). Îmi asum și eroarea de a nu fi înţeles sensul articolului 140 din codul de procedură penală” (referitor la interceptări – nn). Ce jale, ce furtună, ce dezastru! Codul penal și Codul de procedură penală, anunțate acum aproape 5 ani drept o mare chestie pentru lupta împotriva corupției, sînt defecte! Deși au fost adoptate de guvernul Boc tocmai în 2009, prin asumarea răspunderii, și au fost promulgate tot atunci de președinte!

Bine, Băsescu n-a înțeles. Timp de patru ani jumate. Pentru că nu se pricepe la astea cu justiția, cu penalul, el doar dă indicații. Deși avea ditamai armata de consilieri la dispoziție. Dar, măi să fie, n-au înțeles, în ordine, nici următorii: Predoiu, ministrul de atunci al justiției, plenul CSM, președintele Înaltei Curți (tot Stanciu), Procurorul general (Kovesi, la vremea aceea), șeful DNA (Morar), plus această Ana Ipătescu a justiției reformate, Monica Macovei? Așa ceva! Asta sună cam ca vorbele lui Postelnicu, una din slugile securiste ale lui Ceaușescu, la procesul din 1990: ”onorată instanță, am fost un dobitoc!”.

Nota bene: firește că răul absolut e tot Ponta, care nu modifică blestematele de coduri pe repede înainte. Victor Viorel ar trebui să citească foarte atent vorbele prezidentului. I-auziți: ”toate îl arată ca fiind un om corupt. Dacă nu face urgent modificările, el devine scutul oamenilor corupți” Ați înțeles, da? Kovesi, ai legătura!

Ușor cu aroganța pe scări…

Mai toată presa dîmbovițeană a reluat un articol al Associated Press, cu o concluzie care sună cam așa: România, țară fără amenințări externe, are șapte servicii de informații, care n-au reușit să găsească un avion prăbușit. Știu, sună ca dracu. Dar e corect. Au dreptate americanii, ne-am făcut încă o dată de băcănie.

Mi-am amintit însă de un eveniment petrecut în 2013, pe aeroportul din San Francisco. Un avion Asiana Airlines a ratat pista și a aterizat forțat. Ce s-a întîmplat după, e ceva de film thriller: pasagerii au ieșit singuri din avionul care începuse să ardă, iar timp de 30 de minute serviciile aeroportului n-au ajuns la fața locului, deși oamenii sunau disperați la 911 (similar 112). Mai mult, o ambulanță a reușit să calce mortal o pasageră aflată pe pistă!

Păi, să mă ierte Dumnezeu, haosul ăsta se întîmpla în cea mai puternică și mai dezvoltată (tehnologic, mai ales) țară din lume, și pe unul din cele mai moderne aeroporturi! Așa că, le-aș spune confraților americani să fie mai precauți cînd iau peste picior amărîți de teapa noastră. Nu de alta, dar le-aș putea reaminti dezastrul Katrina, cînd New Orleans a fost stăpînit, cel puțin 5 zile, de o anarhie demnă de lumea a treia, după ce a fost lovit de celebrul uragan. De 9/11 nu mai zic, e prea dureros…

Liste albe, liste negre

Un grup de ziarişti a redactat și publicat un protest faţă de încălcările deontologiei jurnalistice. Minunat. Lăudabil. Era și timpul. E atîta mizerie în presa noastră, încît ți-e rușine uneori să recunoști că faci parte din breaslă. Dar ce să vezi? Protestul e confecționat aproape exclusiv împotriva trustului Intact, cu deosebire împotriva Antenei 3! Ei, asta miroase cam urît.

Deci noi, cei 500 și cîți or mai fi, avem ce avem cu un post tv de știri, declarat antibăsist. Și mîine ce va urma? Un protest al altor 500 de mînioși, împotriva televiziunii B1? Care-i grețos pro-Băsescu! După care se vor urni alții, cărora nu le place România tv, profund pontist și tabloidizat masiv! Sau, de ce nu, un protest împotriva tot mai penibilului ziar Evenimentul Zilei!

Și uite-așa, protestul celor 500, care ar fi avut sens dacă se mărginea la încălcarea deontologiei în media, a devenit un manifest propagandistic. Adulat și contestat, în funcție de tabăra politică dinspre care se revendică, străveziu, unii și alții. Se vor face liste albe, cu deontologii, și liste negre, cu dezagreabilii. Gunoiul va fi aruncat peste fileu, de la o tabără la alta. Pe sub nasul ”consumatorilor”.

Presa, și așa măcinată de neprofesionalism, în goana nebună după audiență, va fi într-un război din care toată breasla va avea de pierdut. Timp în care politicienii, o bună parte dintre ei, vor sta pe margine și-și vor freca mîinile. Cu sprijinul nemijlocit al prea multor condeieri-propagandiști, au reușit să facă praf și a patra putere. Odihnească-se în pace.

N.A. Să mă ierte zecile de băieți și fete, inclusiv de la mai sus hulita Antena 3, care transmit live, din teren, pe această vreme imposibilă.

Nu vă dăm targă, avem și noi un șef…

Puțin îmi pasă cine e demis, cine își dă demisia și cine ar trebui crucificat dintre gușații ăia plini de ifose, căpeteniile statului, pentru bîlbîiala penibilă pe care au dovedit-o din plin luni seara. Îmi pasă însă atunci cînd vine vorba de omenie. Sau de neomenie. Țăranii ăia din Horea, oameni simpli, s-au dus pe munte imediat ce-au aflat de prăbușirea avionului, cu ce-au avut la îndemînă, fără să-i trimită cineva și, atenție, fără să-i ajute cineva!

Văd o declarație a unuia dintre sătenii care au urcat la epava avionului: au improvizat o targă din bețe și o pătură și au coborît la mașina lor personală, apoi au dus-o pe fata muribundă la mașinile SMURD, care așteptau în centrul comunei Horea. Așteptau, pricepeți? Le-au cerut ălora, pompieri, medici, jandarmi, naiba știe ce mai erau, să urce cu ei. Sau, măcar să le dea o targă. Nu se poate, li s-a spus, avem și noi un șef!

Cum-cum? Rămîi trăsnit! Oamenii din sat, care n-aveau nici o obligație, au continuat să urce pe nenorocitul de munte, singuri, în noapte, și au coborît răniții cu tărgi improvizate. Pînă la mașinile speciale ale ”salvatorilor”, care, trebuie s-o mai spun odată, așteptau în centru comunei! Ce dracu așteptau? Să vină țăranii cu victimele plocon?

Mai aflu că cei de la Salvamont Cluj, care sînt pregătiți și dotați tocmai ca să salveze oameni de pe munte, au aflat ultimii de accident. Și că, uluitor, Salvamont nu se află pe indexul 112 și nu e inclus nici măcar în celula de criză! Au făcut și salvamontiștii ce-au putut, în bulibășeala generală. Asta nu mai e doar prostie, e inconștiență criminală. Ce să mai vorbim de omenie?

Servesc patria!

Circula înainte de 89 un banc delicios: cică la o coadă, la ”ceva”, doi indivizi guralivi, care ”protestau” zgomotos, în febra scandalului și-au arătat reciproc legitimațiile de Secu. Un nene mai cărunt, care supraveghea discret coada, i-a admonestat cu blîndețe: ”mai răsfirați, băieți, mai răsfirați…”.

De ce m-am gîndit la acest banc? Păi, văd că se înmulțesc ”argumentele” în favoarea candidaturii unor șefi de servicii la prezidențiale. Maior, de la SRI, e exhibat frecvent, ca un giuvaer inestimabil, ba din zona pesedistă (șeful SRI e nașul de cununie al lui Ponta!), ba dinspre zona cotrocenistă (Udrea, în ultima vreme).

Bunul prieten al lui Ponta, Sebi Ghiță, anunță în clar această dorință care mișună prin debaralele partidului. Boss-ul RTV e ”absolut convins” că Maior va face parte din viitoarea echipă de conducere a României. Premier, cumva? Nu, că pe postul ăla vrea să rămînă înfipt mulți ani Victor Viorel. Ministru? Fiți serioși. Cotroceni, așadar!

Mai nou, revendică pupitrul cu stemă din deal însuși șeful spionajului extern, renegatul ex-liberal Meleșcanu! Mele are un oarecare ascendent, ca să zic așa, față de Maior: cel căruia i-a luat locul la SIE, MR Ungureanu, a fost, pasager, prim ministru, și amușină libidinos jilțul lui Băse! Problema e că pe Meleșcanu nu-l susține nimeni. Deocamdată.

Serviciile servesc patria, așadar, nu se bagă în moara alegerilor, clamează ambii. Nu se bagă (dacă aveți timp să credeți), dar participă direct, prin șefii lor! Cel puțin aspirațional. Întrebare de 20 de puncte: cîți români, sătui de securism, inclusiv de cel neo, utilizat parșiv de actualul președinte, ar pune botul și i-ar ștampila voioși pe Maior, MRU sau Meleșcanu?

Natură moartă cu popou de soprană

protest-soprana-Timisoara

Către femeile distinse, elegante, civilizate: v-ați da pantalonii jos și v-ați arăta poponețul în plină zi, pe stradă, ca să protestați pentru ceva sau împotriva a ceva, indiferent ce? Ba mai mult, v-ați poza și ați exhiba fotografiile pe rețelele de socializare? Și v-ați și mîndri cu asta? Întrebările sînt retorice. Bineînțeles că nici o femeie decentă și cu bun simț nu ar face gestul ăsta grețos. Indiferent cît ar fi de mînioasă, indignată etc. Concluzia mea: cucoana din imagine, soprana din Timișoara, e o țoapă avidă de publicitate cu orice preț. Ce diferență e între ”distinsa” și o chivuță care-și ridică fustele și-și arată tufișul polițiștilor veniți să-i încătușeze consortul? Doar și boreasa protestează, nu?

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 1,130 other followers