Ciorogîrla, mon amour

Poveştile de la “Gîrla ciorii” încep să semene tot mai mult cu “Răpirea din Irak”. Ceva nu se potriveşte. Parcă cineva ne ia de fraieri. Iar vedem un film poliţist de duzină. Iar ne facem de băcănie. Avem noi un talent înăscut să transformăm o chestie serioasă în băşcălie. Mereu mi-aduc aminte de ce-i spunea un arhitect neamţ regelui Carol I: “Majestate, nu mai rezist, plec acasă. E prea mult pidomoti aici.” Ştiţi dvs, tradiţionala înjurătură de mamă. Cu Ciorogîrla, cineva ne trimite, rînjind, la origini. Pe faţă. Cică fioroşii mafioţi, superbogaţi, care vînd droguri de multe milioane de euro, s-au gîndit ei,  într-un moment de plictiseală, să dea lovitura la un depozit al armatei. Şi să fure nişte kalaşnicoave prăpădite. Ca să ce? Să cîştige, dacă ar reuşi să le vîndă, un mărunţiş de 10.000 de euro? Şi să-şi ridice-n cap toate instituţiile de forţă ale ţării? Trebuie să fii cel puţin dus cu pluta. Sau, măcar masochist. Partea cea mai haioasă e că nea ăştia, organele, chiar vor să credem basmul. Şi, din cîte observ, cu ceva excepţii ( “Gîndul” şi nişte comentarii pe la televiziunile mogulilor), presa a cam pus botul!

De ce nu-i pasă preşedintelui

Priveam imaginile filmate de o televiziune, prin geamul unei crîşme, la Sinaia, unde preşedintele ţării, primul ei ministru şi şefa Camerei Deputaţilor o sărbătoreau, ţopăind, pe ministreasa dezvoltării şi a turismului, şi mă întrebam, de ce ţine Traian Băsescu să o susţină şi să o promoveze cu atîta obstinaţie pe Elena Udrea? De-aia. Pentru că nu-i pasă. Pentru că se simte puternic şi intangibil.

E o stare de graţie pe care am mai întîlnit-o, la un nivel mult mai modest, în ‘97, cînd Emil Constantinescu, aflat la apogeul puterii, cu nişte cote de încredere colosale în sondajele de opinie, l-a adus la Cotroceni pe fiul principalei sale consiliere, Zoe Petre. Întrebat fiind de ce o face, preşedintele de atunci a răspuns, dezarmant de sincer: “Pentru că îmi pot permite. Am de unde să pierd.”

Gesturile de azi ale lui Traian Băsescu, indiferente la tribulaţiile presei şi la comentariile ostile, ne pot da o măsură asupra a ce ne aşteaptă în acest al doilea mandat. Preşedintele va fi pe cai mari. El e alesul, primul şef de stat de la Ceauşescu încoace care va “domni” 10 ani. El se crede providenţial şi e convins că are o misie încredinţată de Popor: să modernizeze statul român. Prin orice mijloace. Aşa că, îşi permite, fără scrupule, oricîte slăbiciuni, gen Udrea sau Oprea, chiar dacă-şi va ridica în cap societatea civilă. Aia care nu-i pupă caftanul. Şi se va folosi de “organe”, dincolo de limitele cutumei politice dîmboviţene. Iată, Udrea a primit NUP-ul, cu respect, sărumînuşiţele, taman în preziua audierii în comisii, deşi nimeni nu sesizase (încă) DNA. Dar, DNA veghează, DNA se autosesizează, DNA acţionează, să trăiţi!

Şi ce dacă respectabilul “Sunday Times” strîmbă din nas? Ce dacă şi alte publicaţii străine scriu că protejata preşedintelui, acuzată de corupţie, dar care pozează pentru reviste glossy, în lenjerie intimă, va superviza fondurile UE pentru România, avînd pe mîini un buget de 3,7 miliarde de euro? Chiar dacă nu are “expertiză”? Ce dacă un general dubios pînă la Dumnezeu, fost baron şi  “mafiot” pesedist, este preluat, curăţat, spălat, albit, înstelat şi cocoţat în fruntea unui minister care ar trebui să fie condus de un civil?

Cîinii (democraţiei) latră, caravana ( Sultanului) trece!

Betleem-ul meu

Să fiţi fericiţi!

Ciutaci buni, ciutaci răi

Foarte multă vîlvă se face în legătură cu media “feroce” a mogulilor. Care a tocat “excesiv” camarila băsesciană şi tentaţiile autoritariste ale preşedintelui. Atît de înjuraţii “ciutaci”, îndrăznesc să spun, au un rol benefic în societatea noastră. Ei sînt, ca şi peştii aceia de acvariu, “sanitarii” sistemului. Încercaţi să vă imaginaţi cum ar fi evoluat PDL şi Băsescu dacă toată presa le-ar fi închinat osanale, precum “Evenimentul zilei” sau “Curentul”, hai să ne oprim doar la aceste două exemple.

Cu ceva ani în urmă, destule voci din media s-au opus, deseori cu o virulenţă excesivă, poate necesară atunci, partidului-stat şi baronilor pesedişti. Aceia erau “ciutaci” buni, nu? Dacă-i căutaţi acum, veţi constata că  mulţi dintre acei gazetari au devenit, între timp, aplaudaci! Sau, cum fain le spune Mihnea, orbaci!

Şi, ca să mă prind şi eu în leapşă, iată clasamentul apostolilor Providenţialului: locurile 1-5, Andreea Pora. Fascinantă. Doar pe locurile 6-7 i-aş pune pe TRU şi Cătălin Avramescu, la egalitate. Ceilalţi ( mă refer doar la “apostolii” din presă) sînt epigoni.

AM TRECUT ŞI PE AICI: ultimul număr din Cotidianul!

Ce-am avut şi ce-am pierdut

Eram tînăr. Nu mai sînt.

Citeam cu furie: Marquez, Aitmatov, Asimov, Buzura, Nichita… Rar, colecţia ziarului “Universul” din anii 30′ . Pe pile. Uneori, “Le Monde”, pe sub mînă.

Visam cu ochii deschişi să trăiesc într-o idilică  Românie interbelică. Şi uram visceral.

Azi, citesc mai degrabă ziare şi bloguri.

Am pierdut prieteni, am pierdut speranţe, m-am stresat cît pentru o viaţă.

Dar am cîştigat pînă la urmă o seninătate pe care n-o mai aşteptam. Şi o bucurie a scrisului pe care nu o vor înţelege decît iniţiaţii.

Sînt la fel de sărac. Sau, de bogat.

Nu regret nimic: m-am distrat pe săturate în aceşti 20 de ani.

Pisica

S-a făcut mare caz, în epocă, de partidul-stat al baronilor lui Năstase. Care n-a mai ajuns la deplină “maturitate” (şi) pentru că preşedinte era Ion Iliescu. În ultimul său mandat, acesta a făcut unele gesturi simbolice şi bine gîndite (împăcarea cu regele ş.a.) care arătau că visa să rămînă în istorie ca un patriarh înţelept şi echilibrat. El l-a mai temperat, hai să recunoaştem, pe “Arogantul”. Ideea, virulent atacată la acea vreme, a fost preluată azi de camarilă ca o reţetă de succes. Partidul-stat pedelist, sau prezidenţial, are mai multe şanse, pentru că la Cotroceni  e un Băsescu reloaded. O excelentă analiză citesc pe această temă în “La colţul străzii”. Cu un amendament: autorul îi conferă lui T.B. mai degrabă un rol secundar în această “construcţie”. De preşedinte mai puţin implicat, preocupat doar de locul său în istorie. Mare greşeală. Citiţi cu atenţie această frază din discursul solemn: ” A trecut vremea coaliţiilor contra. E vremea coaliţiilor pro.” Ne-a spus, pe şleau, cam ce vrea. Sau ce nu vrea. Nu mai vrea majorităţi contra ( 322, Johannis…).  Opoziţia i se pare inutilă. O instituţie retrogradă. Aşa că, ori mergeţi cu “pro”, ori… Vin vremuri grele pentru PSD şi PNL. Providenţialu’ tocmai le-a arătat pisica…

POATE VĂ INTERESEAZĂ: Cele mai bune bloguri politice

“Sfînta treime”

Prin anii 90′, cînd generalul Iordănescu făcea naţionala, punea pe hîrtie trei nume: Hagi, Popescu, Petrescu. Pe urmă veneau ceilalţi. Se mai schimbau portarii, atacanţii, triada era de neclintit.
Astăzi, nu se poate face un guvern fără “sfînta treime” Blaga, Videanu, Berceanu. Au fost titulari şi în Tăriceanu I, şi în Boc I, şi în Boc I bis (fără PSD), şi în Croitoru ( Boc II), şi în Negoiţă ( Boc III), şi sînt tot acolo, în Boc IV. Se zvoneşte că grupul de forţă B-V-B ar fi căzut la un moment dat în dizgraţie. Providenţialu se cam temea că cei trei au cîştigat o prea mare influenţă în partid şi că-i scapă din mînă. Nu i-a putut dizloca, aşa că i-a folosit, de nevoie. Mulţi pedelişti de frunte nu-i înghit, dar se tem de ei.

Ce vrea triada? Evident, să pună mîna pe partid.Poate că vor reuşi, cîndva.Vor ataca, în haită, atunci cînd vor simţi că Băselu sîngerează. Nu încă. Interesant e că acest grup de forţă nu e tocmai monobloc. Blaga şi Videanu îl acceptă de nevoie pe Berceanu. Şi invers. Interesul lor comun e, dincolo de afaceri (fiecare dintre ei e super-bogat), PDL-ul post Băsescu. De asta au rămas împreună, aparent o castă, acceptîndu-l tacit pe Boc şi suportînd-o, pînă la vremuri mai bune, pe Udrea, această Răducioiu rozalie, mereu băgată la înaintare.

Cei trei, plus Udrea, vor domina guvernul. Nici nu e prea greu. Boc e un fel de purtător de cuvînt. Şi curea de transmisie spre Cotroceni. Am explicat altădată de ce a fost preferat. Iar cabinetul, aşa cum se vede astăzi, după modificările de ultimă oră, e un melanj eclectic de oportunişti, specialişti şi politruci. De altfel, cei patru mai sus amintiţi au pe mînă adevăratele ministere de forţă. Dezvoltarea + turismul = mulţi bani. Economia + energia + comerţul= şi mai mulţi bani, plus afacerile cu “băieţii deştepţi”. Transporturile = bani + “regii asfaltului”. Internele + DGIPI + administraţia = influenţă maximă. Finanţele au devenit un minister tehnic, iar apărarea şi justiţia nu mai contează, ca odinioară. Chiar dacă Oprea şi Predoiu sînt docili scutieri ai preşedintelui. Sau, poate tocmai de aceea.

Zoso

De o bună bucată de vreme, tot aud de Zoso. Că Zoso e number one. Că Zoso e the best. Că Zoso e un fenomen. Ca Mutu. Că Zoso e regele blogosferei. Că Zoso e cel mai premiat. Zoso a zis. Zoso a făcut. Zoso s-a certat cu… Zoso crede că…Zoso s-a mutat la Braşov. Zoso s-a întîlnit cu… Zoso i-a luat un interviu  lui nea Providenţialu.

Wtf  is Zoso? Am început să fiu mai atent la “fenomen”. Să citesc ce postează băiatul pe blog. Şi ce văd? Z îşi dă cu părerea cam despre orice. Doct. Important. Superior. Aproape ca un adult. De cele mai multe ori, emite nişte platitudini leşinate pe post de cugetări profunde. Ăsta e “regele”? Ăsta e. Bine. Bravo. Merită şi o coroniţă. Mă duc  să beau o bere.

Cine mai vine la Sultan?

Guvernul Boc  IV tocmai şi-a pus o floricică liberală la butonieră! Sebastian Vlădescu la finanţe! Îmi imaginez ce fericit e Sultanul. Nu-i de colo să te poţi lăuda cu un “guvern reprezentativ, de coaliţie”, nu? “Liberalul” Predoiu era deja arvunit, pentru justiţie, “independentul” cu multe stele G. Oprea şi-a “cumpărat” postul la apărare, iar dacă bate palma şi cu fostul ministru Marian Sîrbu (PSD), să-l proptească la muncă, şi o rezolvă şi pe Nuţi, poate pleca liniştit de sărbători la Predeal, să se dea cu tiribomba. Ei, dacă ar fi pus laba şi pe vînatul cel mare …

UPDATE: Sîrbu refuză, pentru că…nu l-a lăsat partidul!

Strip-tease de criză

Ce idee mortală a avut o brunetă focoasă din Bucureşti! Să se dezbrace, pe bani, în metrou! În tandem cu Tom Jones ( You can leave your hat on)!  Parcă e mai distractiv decît să cerşeşti pe: “Mamilor din lumi-ntreagă…” Hai, că vin sărbătorile. Fetelor, v-am dat idei, sau ce?

N.A. Asemănarea cu întîmplări politice recente este ( sau nu?) întîmplătoare.

Ecce Bocul!

Aşadar, preşedintele a optat, silit de împrejurări, pentru acest “om dedicat serviciului public”. Nu putea să zică, desigur,  ” dedicat mie şi partidului meu”. Nu e chiar o surpriză. Au ghicit mişcarea foarte mulţi. Între aceştia, Mihnea, Turambar, Moshe&Mordechai, ba chiar şi Moşu’.  Unii vor spune că Băsescu dovedeşte o oarecare lipsă de imaginaţie. Alţii, că decizia e de un umor nebun. Sau, chiar că a fost luată de frică!? Eu cred că e cinică, dar pragmatică. În cine putea  avea atîta încredere, încît să nu trăiască spaime că l-ar putea “traduce”, cîndva? Boc e plastilina perfectă. Plus că e, oricînd, “expandable”, vorba englezului. Ca nişte ghete, cam scîlciate, dar comode, pe care nu te înduri să le arunci.

De-acum, ne putem da cu presupusul despre componenţa cabinetului Boc 3 ( sau 5, după alţii). Iată lista mea: externe, Cotoi-Voinescu (Aurescu); cultură, Raluca Turcan; Interne, Blaga; dezvoltare, Borbely; mediu, Korodi ( Sulfina); economie, Videanu; finanţe, Lucian Croitoru; justiţie, Elena Udrea ( Monica Macovei, Predoiu); agricultură, Tabără; comunicaţii, Iuliu Winkler (?); transporturi, Berceanu; apărare, generalul Oprea (Stănişoară?); sănătate, Anton Cristian ( Virgil Păunescu); muncă, Mihai Şeitan (Marian Sîrbu, PSD??); educaţie, Daniel Funeriu (Mircea Miclea). Plus doi vicepremieri. Probabil Blaga şi Marko/Hunor.

N.B. Urît gestul preşedintelui, de a-l anunţa pe “noul” premier  în absenţă. Cam atît îl preţuieşte!

Nedumeriri: cum va invoca Boc 5 greaua moştenire lăsată de Boc 1, 2, 3, 4?

UPDATE: Elena Udrea, ministrul turismului şi al dezvoltării?

PSD, în siajul PNL?

“Vrem o largă majoritate în jurul lui Crin Antonescu”. Aşa a glăsuit azi, spre seară, încă liderul pesediştilor. Am trăit s-o vedem şi pe asta. Gruparea Geoană e atît de disperată să scape de   nisipurile mişcătoare, încît se agaţă, ca înecatul, de un liberal! Pe care l-ar pune, dacă ar putea, premier. Ei, uite că nu poate. În primul rînd, dar dacă ne gîndim bine  şi în ultimul rînd, pentru că preşedinte e tot ăla, Providenţialu. Hai să mai punem la socoteală şi faptul că udemeriştii au bătut deja palma cu bocii. Care au mai făcut rost şi  de nişte “patrioţi”, cu sau fără stele. Aşadar, care “largă majoritate”? Jocurile par făcute, chiar  înainte de întîlnirile interpartinice de miercuri. Băsescu a convocat partidele la consultări doar pentru a bifa şi această obligaţie constituţională. Am un feeling: mîine seară, după ce-l vom fi auzit în prealabil pe Negoiţă că-şi depune mandatul, preşedintele va pronunţa numele viitorului premier. Hai să ghicesc: Emil Boc?

BREAKING NEWS: S-a rezolvat cu Negoiţă!

Şerpăria

Contrar multora care cîntă prohodul PNL ( aici şi aici), eu nu văd deloc negru viitorul imediat al liberalilor. Antonescu a reuşit să creeze “masa critică” necesară pentru a se impune. Cel puţin la nivelul conducerii. Delegaţia Permanentă a fost break-point-ul. Sigur, vor mai pierde liberalii parlamentari, primari şi consilieri locali. Dar vor rămîne o forţă redutabilă. Paradoxal, poate, nu de maşinăria pesedistă se teme acum Traian Băsescu, ci de ce poate coagula, în timp, Crin, ca voce sonoră şi articulată în opoziţie. Şi, în final, ca oponent al candidatului pe care îl va pregăti TB pentru prezidenţialele din 2014. Chiar, cu cine ar putea veni atunci PDL? În spatele lui Zeus e vid! Puneţi nişte nume pe hîrtie şi încercaţi să vă imaginaţi unul în stare să-l  bată pe liberalul care a făcut furori în această campanie. Vedeţi pe cineva capabil  să convingă mai mult decît electoratul portocaliu? Veţi spune, poate, că e prea devreme să vorbim de prezidenţialele viitoare. Nu e. Un partid serios are nevoie de o strategie pe termen lung. Şi de un candidat care să fie mereu vizibil. Aşa fac americanii, aşa fac britanicii.

Altfel stau lucrurile la PSD. Au investit atîta energie în Mircea Geoană, care i-a dezamăgit enorm. Poate mai mult decît dacă ar fi pierdut la scor. Înfrîngerea e întotdeauna mai amară cînd vine “în ultima secundă”. Acel “am fost atît de aproape”  se răsfrînge imediat asupra perdantului. Geoană e istorie. Şi deja a început să mişte şerpăria. Ilie Sîrbu îi vrea capul. Îşi va susţine, probabil, ginerele (Ponta). Grupul Vanghelie e şi el zdruncinat zdravăn. Au dat o mînă de ajutor “oamenii preşedintelui”, care l-au lovit la … Cătălin Voicu! Năstase “patinează” pe blog, Iliescu îndeamnă la calm şi analiză, Hrebe şi Mitrea se foiesc prin culise, Cristian Diaconescu încearcă o susţinere “externă” ( Oprescu!), ceilalţi mai mici foşgăie mahmuri, încercînd să ghicească de unde bate vîntul. Şi aşteptînd casetele cu “dezvăluiri”. Cine mai conduce PSD-ul? Congresul e abia la primăvară. Pînă atunci, partidul va “sîngera”, fără busolă, fără scop. Îşi va reveni PSD, n-am nici o îndoială. Cînd? Cum? Cu ce lider?

UPDATE: Atacul lui Vanghelie la Mitrea!

Sondaj IRES.  Ce premier vă doriţi: 26% Johannis, 22% Crin, 16% Boc. Mă întreb ce înţelege viitorul preşedinte de aici.

XXX

Să te ferească zeii de mînia femeilor seduse  şi abandonate! După ce a jucat, fără voia ei, în pelicula XXX “Negocieri la volan”, Ana cea cu vino-ncoa se autodemască scoţînd din poşetuţă nişte chestii “printed in UE”, pentru “un loc eligibil”. Pe care G le palmează cu dexteritate. Că n-a primit distinsa nimic, nu ne miră. 5000 de Eu sînt o jignire, cîtă vreme sumele vehiculate pentru un loc eligibil sînt de 50-100 de ori mai mari.

Nedumeriri. 1. O fi primit Ana banii înapoi? 2. Ce speră să cîştige Sorin Oprescu din afacerea asta? 3. Dar Mitrea? 4. Cîte zile mai are scaun M.G.? 5. Ar putea fi totul o făcătură? 6. Cînd ne va livra  Re -validatul următorul filmuleţ?

PE UNDE AM MAI FOST: Top bloguri în Cotidianul

Crin joacă tare

Crin Antonescu a mai cîştigat odată. Partidul. După dispute dure (se aude) cu aripa Tăriceanu. Şi are mandat să înceapă negocierile. Cu nişte condiţii: 1. premier liberal ( Crin). Sau, premier independent, o personalitate  “în care să avem încredere”. 2. Fără “echipa Boc” şi trădătorii generalului Oprea! Cum va muta Băsescu? Va renunţa la dragii lui Videanu, Berceanu, Udrea …?  Îl va accepta pe Crin la şefia guvernului? Va căuta un independent convenabil, doar pentru a-i atrage pe liberali? Dacă ar fi fost un om rezonabil, toate aceste întrebări ar fi avut un rost. Nu e cazul. Mai degrabă şi-ar trage Providenţialul un glonte-n cap decît să cedeze. Aşa că, ne întoarcem în bloc-starturi. Cum ar veni, PNL rămîne în opoziţie. Chiar dacă va mai pierde o duzină de parlamentari şi un snop de primari. Iar PDL+ UDMR + minorităţi + trădători vor face guvernul. Care va trece, la limită. Am zis!

CADOU OTRĂVIT: Oficina prezidenţială HotNews susţine că pedeliştii le-ar ceda liberalilor 3 ministere, între care finanţele şi munca. Finanţele, să te blesteme toată lumea, dar mai ales bugetarii? Munca, să te înjure sindicatele?  Bună, asta!

Rînjetul cuţitarului

Imaginaţi-vă următorul scenariu. E marea confruntare. Momentul culminant.Traian Băsescu îl întreabă insistent pe Geoană, “aţi fost aseară la Vîntu?” Geoană îşi compune un zîmbet ironic, se duce spre Băsescu, îi pune mîna pe umăr şi-i spune, calm: “ Tot securist ai rămas, Traiane!” Ooh! 5 milioane de români, cîţi stau cu ochii pe televizoare, icnesc, unii de surprindere, alţii de admiraţie. Stop film.
Aflu ieri că aşa l-au instruit să reacţioneze consultanţii americani. N-a făcut-o. De ce? A uitat? Exclus. Se aştepta la lovitură, îşi făcuse temele. A avut trac? Posibil. Era obosit? Flaps. I-a fost teamă? Da! Frica lui o simţeai, aproape fizic, prin ecranul televizorului. Parcă era paralizat de “klingonian”.Dacă aşa au stat lucrurile, atunci chiar că nu merita să fie preşedinte. Oamenii nu agreează ideea de a fi conduşi de un pămpălău. Aici a avut mare dreptate Crin Antonescu, atunci cînd i-a şocat pe mulţi afirmînd, în confruntarea de la Cluj: ” Băsescu e bărbat, Geoană, nu!”
Pesediştilor, data viitoare, adică peste 5 ani, căutaţi-vă un bărbat. Sau o femeie-bărbată, la naiba.
Unii se mai întreabă şi acum, de ce nu l-a mai atacat Traian Băsescu, după pauză? Dintr-un motiv pentru care – uite c-am ajuns s-o spun! – îl apreciez: nu a vrut să dea într-unul căzut la pămînt. Distrus. Terminat. Simţea, ştia, cu flerul său de cuţitar, că lovitura a fost mortală. Iar gloata iubeşte mila învingătorului.
Restul, sînt doar vorbe, foarte multe vorbe morfolite aiurea prin tocşouri şi conferinţe de presă. Degeaba se mai agită acum pesediştii, sperînd, dracu ştie ce. Curtea Constituţională le trage doar o aţă dulce prin gură. Cu asta vor şi rămîne: gustul dulce-amar al unui vis.
Sus, în deal, se poate ghici rînjetul cuţitarului.

O frecţie Galenica

Tare parşivă matroana asta, Curtea Constituţională! Cred că s-au strofocat şi şi-au stors creierii bătrînii judecători, cum să facă şi să dreagă fără să fie acuzaţi, Doamne feri, că ţin partea Ştimnoicui. Aşa că, au schiţat un păsuleţ, aşa, cît să nu-l supere pe Ştimnoicine, şi să iasă onorabil din toată drăcovenia asta. Renumărarea voturilor anulate, se vede încă de la primele semnale scăpate de la BEC, e un soi de frecţie Galenica. 50 validate colo, 70 dincolo… Cîte vor găsi ok? 1000? 2000? 3000? Ţineţi pariul cu mine, că se vor împărţi cam fifty-fifty? Îl aud chiar acum, la miezul nopţii, pe unul, perorînd la o televiziune: cică  şi fraudele s-au împărţit… democratic! He, he, he!  Cît de cinici putem fi! Ei, dacă ar fi avut onorabilii “curteni” cojones şi ar fi decis renumărarea voturilor din secţiile speciale… Acolo e grosul, acolo au fost marile mînării! Dar aşa… jocurile sînt făcute, rien ne va plus, winner take all. Afară ninge.

Felaţio in integrum

Peste tot pe unde citesc despre noua marotă a presei, blogaţilor, politicienilor ş.a., se subliniază, insidios: G “a primit sex oral”. E foarte importantă precizarea, dacă mergem  cu nişte ani în urmă şi rememorăm întrebarea pusă la Radio Erevan: felaţia, e bună sau rea? Răspunsul a fost întru totul lămuritor şi, cum se vede, de maximă actualitate: depinde de care parte a chestiunii te afli! Asta o ştia bine şi Traian Băsescu, atunci cînd a decis să presteze pentru Licuriciul cel mare…

Fecalizarea intelectualului cotrocenist

Să fii directorul Institutului Cultural Român, instituţie de elită a ţării tale, să fii, tu însuţi, un intelectual, zic unii, de elită, un demnitar al statului, şi să te pretezi la o astfel de golănie imundă…

Imi vine să spun că Horia Roman Patapievici are “consistenţa fecalei”, cum scria chiar el despre poporul român. Dar dacă, mă gîndesc, pregăteşte omul o teză de doctorat despre sexul oral în politica dîmboviţeană?

Post Scriptum: Aud, pe ici pe colo, o bîrfă cu iz de credibilitate. Cică de-aia a izbucnit taman acum scandalul cu filmuleţul erotic (porno, după unii), pentru că Băselu nu e sigur că poate cumpăra/şantaja  cinci din cei nouă judecători ai Curţii. Aşa că, au băgat oamenii fum!

Generalizare, polarizare, ură

“Românii sînt hoţi.” Cum vă sună? Aşa-i că nu vă place?  După  ce am fost învăţaţi că românii sînt un popor harnic, inventiv şi ospitalier! Depinde de care parte a băţului te afli, nu?  Mai vreţi? Politicienii sînt corupţi. Medicii sînt şpăgari. Ziariştii scriu la comandă. Bucureştenii sînt “mitici”. Ardelenii sînt înceţi la minte…

Nimic nu mi se pare mai nociv decît o generalizare. Generalizarea duce, inevitabil, la polarizare. Iar polarizarea, la ură. Cam în faza asta sîntem azi, după o campanie îngrozitor de toxică, în care generalizările au fost duse la extrem.  Pedeliştii au furat. Pesediştii, nu. Băsescu a fost ales de popor. Geoană, nu. Diaspora e vinovată, că l-a preferat pe Băsescu. Botoşenenii, care au pus masiv ştampila pe Geoană ( 62%), nu. Pesediştii sînt comunişti. Pedeliştii sînt democraţi. Hm. Liberalii sînt manevraţi de Patriciu. Liberalii sînt doriţi la guvernare. Cu, sau fără Patriciu? Geoană e prostănac (Ion Iliescu). Băsescu e un golan bătrîn ( Mircea Dinescu). “Securitatea a învins încă odată Partidul Comunist” ( CTP, editorial).

Cum să te mai “reconciliezi”, cum lansează, cu un rînjet sardonic, fostul şi, probabil, viitorul preşedinte?