Home

Țebea e o catedrală în aer liber. Acolo te duci în liniște, să te reculegi. Eu am fost dus prima dată acolo de ai mei, pe cînd eram cu caș la gură. Spălat și îmbrăcat frumos. Ca într-un solemn ritual de trecere. Așa era datina pentru puii de moți.

De atunci am mai fost de cîteva ori. În liniște. Nu mai știu dacă s-a păstrat obiceiul străvechi de a-i duce pe copii la această Mecca a moților. La gorunul lui Horea și la mormîntul Crăișorului. Bătrînul gorun s-a uscat și a fost plantat altul în loc. Modestul mormînt al lui Avrămuț și cele ale locotenenților săi, care-l flanchează și în neființă, au rămas neschimbate.

La Țebea se vorbește în șoaptă. Sau așa ar trebui. Nu te duci cu alai de politruci și de televiziuni, fanfare, cîrduri de merțane blindate, sepepiști și sniperi în copaci. Ori mergi acolo să te reculegi, incognito, ori stai, dracului, la tine la palat. Nu faci bîlci, nu te dai în spectacol, indiferent cum te cheamă și ce demnitate ai.

În templul din Țebea se vorbește în șoaptă. Spiciurile, băile de mulțime aranjate, gesturile ridicole, gen prunci ridicați în brațe, rînjetele fățarnice, glumițele de bodegă, aplauzele sau huiduielile, chiar binemeritate, toate astea sînt, acolo, ca un fluierat în biserică.

One thought on “Țebea

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s