Home

Spre sfîrşitul deceniului 7 al secolului trecut, abia ieşit din adolescenţă, mi-a fost dat să văd, la un cinematograf prăfuit din Braşov, într-o sală dezolant de goală, un film care m-a marcat profund. „Andrei Rubliov”, al lui Andrei Tarkovski. L-am revăzut de două sau de trei ori, în cîteva zile. La ultima vizionare, în sală erau cinci spectatori!

La o lună distanţă, a fost premiera megaproducţiei „Dacii”, a lui Sergiu Nicolaescu. Am reuşit să văd filmul, după multe strădanii, cumpărînd un bilet la un preţ piperat de la bişniţari. Inutil să vă mai spun că toate spectacolele din acea primă săptămînă au rulat cu casa închisă. A fost una din cele mai vizionate pelicule româneşti din toate timpurile. După Mihai Viteazul, dacă nu mă înşel. Or, din această perspectivă strict comercială, „Andrei Rubliov” a fost mai degrabă o dezamăgire.

Treaba e că nu poţi compara mere cu pere. Nicolaescu a avut ambiţia să facă un film „holywoodian”, pentru mase, dar care era menit să-i mulţumească în primul rînd pe „conducători”. Fastuos, eroic, pe alocuri ditirambic şi cu destule tuşe propagandistice. Tarkovski, pe de altă parte, a compus un fabulos poem cinematografic, în care personajul principal e un legendar pictor de icoane. „Andrei Rubliov”  este considerat şi astăzi de unii critici „cel mai bun film de artă din toate timpurile”.

Sergiu Nicolaescu a fost pentru cinematografia noastră cam ce-a fost Adrian Păunescu pentru literatură. Un răsfăţat al fostului regim, care a produs enorm şi de cele mai multe ori facil, dar cu mare succes de public. Va rămîne el în istoria cinematografiei româneşti? Fireşte. Cum va rămîne, asta e o altă poveste. Tare aş vrea să aud ce părere are despre acest personaj un regizor, indiferent că e din vechea gardă sau din noua generaţie. Măcar unul…

3 thoughts on “Un Păunescu al filmului

  1. De fraţii Tarkovski am văst „Călăuza”. Am priceput fix nimic. Io-s „decît” inginer. L-am văst de 3 ori şi am rezistat eroic de fiecare dată la cele multe ore de film, în speranţa c-oi pricepe ceva. Vezi de treabă… Şi am citit şi novela după care s-o făcut. Tot degeaba. La prima vizionare „show-ul” o fost deschis de un critic de film, la Casa de cultură a studenţilor din Cluj, da’ ăla vorbea chineză. Bou am intrat, vacă am ieşit…
    Asta mi-o plăcut: „Sergiu Nicolaescu a fost pentru cinematografia noastră cam ce-a fost Adrian Păunescu pentru literatură”
    Or fi fost ei răsfăţaţi, lingăi, lătrai, sau cum le-o mai zice lumea, da’ or lăsat ceva în urma lor. „Şi noroi şi stele”.
    Mai este o chestie care-i „alătură”, chestie care pe mine mă face să borăsc. Morţile lor – subiect de „presă”, ocazie de făcut rating. Pe Păunescu l-or pîndit carele de reportaj la poarta spitalui. În cazul regizorului, „disecţii” la greu. Am zis la mine. Vulturi. Vulturi hoitari!
    Şi io aş vrea să aflu părerea lui Mungiu, de exemplu.
    Scuze pentru „roman”, nene Teacă.
    Banzai!

  2. @Shogunu: Ştii cum e? De gustibus. Păunescu o fost poet, Nicolaescu – om de film. Numai să n-aud „cel mai mare”… bla, bla, bla. Eu la asta borăsc. Fiecare îşi găseşte loc în pătrăţica lui.

  3. NeneTeacă, io n-am poet preferat, că nu-mi plac poeziile, aşa că nu ştiu care-i cel mai mare. Io-s şi SF-ist. „cel mai” regizor pentru mine îi George Lucas. Războiul Stelor… Am toate episoadele pe DVD. Cînd n-am la ce mă uita… Noroc că avem televizor şi în dormitor. Nevastă-mea poate să sforăie pe ce film vrea ea😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s