Veselie în grădina maicii domnului

Pleacă Nokia. Nasol, veţi zice. Că suferă pibul, exportul, bugetul, alea-alea. Ei, aş! E o veselie, de nu se poate. Creierul mic al premierului, madam Voş, a dat tonul. Avem 10 investitori care abia aşteaptă să vină, să ia locul Nokiei, zise dumneaei. Firme babane, din Occident! Care-s alea, întrebă un jurnalist otrăvit, de la mogul. Nu pot pentru ca să vă spun, că nu e bine, ripostă sictirită madama.

Opa şi Boc: se rezolvă, vin alţii, o să vedeţi! Şi tot aşa, că au preluat căţăii vorba, prin tocşoaie. I-a mai întristat niţel preşul, aflat într-una din zilele alea, cică nokienii ar fi plecat din cauză de birocraţie, şi că o vor mai şterge şi alţii, dar în rest, e soare şi cald. Numai bine să ne apucăm de săpat după aur, pe la Roşia Montană.

Eu zic aşa: să şedem blînd, să nu ne crească tensiunea şi colesterolul dacă mîine-poimîine se duce la dracu-n praznic şi Renault. Pen’că şi deoarece îşi dau la gioale, pe la uşa guvernoiului, haite de capitalişti avizi, care-s în stare să dea de la ei şi să renunţe la profit, numai să facă afaceri aicişa, în grădina maicii domnului, slăvită-i fie frunza.

P.S. Prea Fericitul tocmai a sfinţit un car de reportaj. E veselie, sau ce? În numele taatăluuuui…