Home

Rochiţa madamei Udrea naşte pasiuni, pulsiuni şi dezbateri naţionale. Nu mintea duduii, nu priceperea ei, ci rochia. Mi se pare natural. Şi logic. Chestiile care-ţi acoperă goliciunea sînt esenţiale pentru bunul mers al reformei statului. Drept pentru care propun ca în guvern să fie cooptat, să zicem, pe un post de secretar de stat la cultură, un designer în vogă. Un Bote, dacă nu e disponibilă Ingrid Vlasov. Care să dea linia executivă de urmat în materie de ţoale, genţi, papuci şi alte accesorii. Să nu ne mai trezim că facem caz de preţul unei rochiţe ministeriale cu steluţe.

Cînd avem dubii, întrebăm specialistul: domnu ministru Bote, e în regulă la doamna cu Dolce&Gabbana, sau e mai fashion Nina Ricci? Şi, neapărat, de la ce funcţie în sus e de porc să te afişezi cu haine de la Arădeana, nădragi de Tîrgu Secuiesc, ciorapi Adesgo sau tenişi chinezeşti.  Ar fi nasol să intrăm într-o criză guvernamentală numai pentru că nişte mîrlani de politicieni sau oribilele slugi moguliene habar n-au că o geantă Gucci nu merge întotdeauna la un deux-piece Ed Hardy. Şi că nu orice Louis Vuitton se potriveşte cu o creaţie Alexander McQueen. Deci: Bote ministru!

4 thoughts on “Bote ministru!

  1. Dupa ce si-a pus peste laptarie Calea Lactee si isi va pune si peste branzaria-i lunar reciclata, Calea Rosie ca intinerar turistic (sexual?), Urduroasa din Plescoi pe care ma-sa (taxatoare la ITB – Intreprinderea de Transport Buzau) si ta’c-su (sofer la ITB – Buzau, nu Brasov) o tineau tot pe Dolce&Gabbana si Louis Vuitton (ca deh! alta bucurie de la viata n-are), va trece la Calea Cameleonica de a se pierde-n peisaj, virand portocaliu-n verde.
    Chiar crede bloanda, cum cred toti dovlecii pedelei, ca frunza dupa ce a ruginit mai poa’ sa fie verde. Ce nu-ntelege carnatareasa de Plescoi e ca daca tapsanul asta ce se numeste Romania va mai avea vreodata frunza si iarba verde, Calea Portocalie trebuie acoperita cu zapada alba iar frunza ce-a dat culoare-n toamna si caii si padurii trebuie sa putrezeasca si sa ingrase locul.

  2. Pingback: Prea tîrziu, la Paris | Ţara vorbelor în vânt

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s