Home

Dacă nu vine peste noi un prăpăd, o urgie, o catastrofă, sau o mini apocalipsă, acolo, parcă nu sîntem ok. Trebuie să avem de ce să ne plîngem, să ne căinăm şi să căutăm vinovaţi în toate cele. La noi sau aiurea. Ai noştri, întotdeauna cei mai ticăloşi, ruşii, americanii, guvernul mondial, masoneria, soarta…

„O nenorocire nu vine niciodată singură”. Mai are vreun popor o asemenea fatalistă cugetare? Tot ce-i nasol, şi mai ales învăluit în haos, ne face bine. Sîntem masochişti pînă peste poate. Şi ne place. Cred că avem cea mai violentă şi mai fatalistă media din lume. Pentru că asta cere populimea. E ţara sub ape? Super! Încălţăm nişte fete-n cisme de cauciuc, le băgăm cu picioruşele în băltoacă, le proptim un microfon la gură şi aşteptăm să ne transmită, cu glasul sugrumat, ce dezastru e. Aviară? Cool! Urmărim, rîgîind, cu petul de bere lîngă fotoliu, cum nişte hăndrălăi cu salopete de fîş fugăresc găinile ţăranilor şi confiscă ciorba de pui a babei, lovi-o-ar boala de inconştientă. Porcină? Vine specialistu lu peşte şi prezice milioane de bolnavi şi zeci de mii de morţi, să facă pensionarii spăriaţi coadă la vaccin. Un seism mititel? Umplem studiourile cu ceva cutremurologi şi băgători de seamă, care-l anunţă pe ăla mare. Şi iar ni se promit jdemii de morţi. Şi, bonus, un tsunami în Marea Neagră.

Aţi observat că apocalipticii lucrează numai cu cifre mari? După ăştia, parcă sîntem pîndiţi de extincţie în orice moment. Într-o vreme, ni se spunea că Cernobîlul bulgarilor va iradia jumate din ţară. Ne-am liniştit numai după ce UE le-a pus  piciorul pe cefele alea groase şi a închis măgăoaia atomică. Acu, veni norul ăsta, care a pus lacăt pe aeroporturi. Pe cine să dai vina? Pe amărîţii de pescari islandezi? Şi ce, asta-i apocalipsă? Bine că e Boc optimist şi ne linişteşte. Cică dacă mai ţine erupţia asta doi ani, o să ne plimbăm cu barca. N-am înţeles prea bine, e prea subtilă piticania. O fi ceva legat de autostrăzile viitorului?

Dacă ne gîndim oleacă, sînt cam dezamăgitoare catastrofele din ultima vreme. O apocalipsă ca lumea ar fi, gîndesc eu, care mă uit prea mult pe Discovery, cam aşa: cutremur baban în Vrancea, plus erupţia vulcanului Sfînta Ana (ăla de sub lac), plus nişte ploi cu broaşte, plus ceva nori de lăcuste, plus încă un mandat al Băsescului. Am uitat ceva?

Anunțuri

5 gânduri despre „Dulcea plăcere a catastrofei

  1. Pai , traim intr-un dezastru continuu de cand pdl-ul la guvernare!!
    Poate ca Dumnezeu ne va scuti de restul , ca doar n-o sa intre la concurenta cu Boc si Basescu

  2. de-o ciuma portocalie ce zici? brrrr!
    caterinca-caterinca dar…
    in ’77 erai sau erai doar „de gand”?
    eu am prins un tsunami in vasul de WC. nu existau in Romania decat din cele de inaltime, neacoperite, si – nu pot sa-ti spun de ce – ma aflm sub el, pe la etajul 4. asa ca… Doamne fereste!

  3. @Konstantine, stai liniştit, nu-mi doresc un cutremur (l-am trăit pe ăla din 77 şi-mi ajunge). Eu mă gîndeam doar la cîtă nerozie zace în populime, de ajunge să trăiască orgasmic nenorocirile. Şi uneori să le şi dorească, vezi ciuma portocalie de care vorbeşti tu şi, mai ales, realegerea lui Frînaru!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s