Home

Mă tot întreb, cu o uşoară naivitate, de ce ar vrea cineva, cu atîta disperare, să fie preşedintele unei ţări pe cale de a intra în faliment? Să fie, adică, semi-preşedintele unei ţări semi-guvernate? Că oricît aş vrea să fiu optimist, cam asta e situaţia: spectrul tăierii salariilor şi pensiilor e aproape, mărirea taxelor şi impozitelor e iminentă, eliminarea  subvenţiilor, aşijderea, falimente, şomaj … Altădată se numeau „curbe de sacrificiu”. Peste toate, vor veni la uşa învingătorului sponsorii, care trebuie, nu-i aşa, îndestulaţi! De unde? Căci bocii s-au împrumutat, cu o nonşalanţă vecină cu inconştienţa, cam jumate din PIB! Şi vine sorocul să dăm banii înapoi. Iarăşi, de unde?

Fervoarea asta disperată, încrîncenarea uneori animalică, disputele purtate adesea cu ochii injectaţi, mă duc cu gîndul la o stare maladivă. S-au învîrtit microbuzele cu votaci între secţii, fără jenă; s-au împărţit  în draci „stimulente” – pastramă de oaie, mălai, găleţi, ciocolată, ulei, bani ( 30-50 de lei votul!), sau un papuc înainte şi celălalt după… Plus şmecheria cu secţiile speciale, unde sute de amărăşteni „grupaţi” au stat, din spirit civic, nu?, la cozi interminabile. Ca să nu mai vorbim de cheltuielile nebuneşti cu mitinguri, banere, mii de autocare pentru transportul aplaudacilor, reclame în media … Sume colosale, zeci de milioane de euro. Chiar nu ne mai facem bine? Se pare că nu, pentru că, vorba unui primar care cerea la partid juma de porc să facă sarmale, „sîntem o ţară de pomanagii”.


„Nu se poate, nu se poate, cu mîinile curate”
, cînta Dorin Liviu Zaharia în varianta originală a filmului, îl ştiţi, ăla cu comisarul Moldovan/ Sergiu Nicolaescu. Bine, cenzura a tăiat melodia, ca să rămînă ideea „justă” – se poate, tovarăşi, cu mîinile curate. Ei, uite că nu se poate. Asta e democraţia românească. Una în care preşedintele încă în funcţie articulează, cu subiect şi predicat: „Eu îngădui libertatea presei, şi o să o îngădui şi în următorul mandat”. Vezi tolo.ro. Conform DEX, a îngădui = a aproba, a da voie, a admite, a permite, dar şi a suporta, a înghiţi, a tolera! Ar trebui să fim mulţumiţi, noi, cei din presă, că Vodă ne dă voie să scriem liber. Încă.
Dar să revin: de ce să fii preşedinte peste un dezastru? Din vanitate? Din grandomanie? Pentru că „vrei binele poporului”? Pentru că te împing alţii, „dezinteresaţi”? La urma-urmei, şi dintr-un faliment poţi  scoate bani frumoşi.  Şi să rămîi „cu mîinile curate”! Vorbim noi mai încolo.

One thought on “Cu mîinile curate

  1. RASPUNS SIMPLU- Poti faae avere atunci cand se reconstruieste o tara sau cand se distruge.Orice economist sau politician cu c…nes imi va da dreptate.Dpdv economico-politic ceea ce afirm este perfect adevarat si foarte cunoscut in mediile lor .
    Prin urmare…. de ACEEA.
    Si inca ceva… pe unul prin 89 l-au impuscat unii ptr ca tocmai terminase de achitat datoriile.
    Probabil ca cei de acum stiu ca raman in viata daca acumuleaza cat mai multe datorii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s