Home

Citesc o mulţime de comentarii despre decizia lui Băsescu de a merge mai departe cu „iepurele” Negoiţă. Ignorînd, a doua oară, propunerea majorităţii parlamentare. Cei care analizează fenomenul marşează, de regulă, pe  ideea că ar fi un gest iresponsabil, necugetat, unii mergînd pînă la concluzia că mintea preşedintelui-candidat a intrat în regim de avarie! Iresponsabil, faţă de starea în care se află ţara, sigur că e. Dar nu neapărat necugetat. Mutările, am motive să cred, au fost atent gîndite.


Toate acţiunile preşedintelui în legătură cu guvernul, din iarnă-ncoace,  s-au făcut cu gîndul la „efectul Tăriceanu”. Să rememorăm, succint. În primăvara lui 2005, cînd a simţit că premierul de atunci devine prea influent, şi că nu prea mai răspunde la comenzi, l-a momit cu alegerile anticipate. Primul impuls al lui Tăriceanu a fost să accepte. A revenit repede, cînd şi-a dat seama că Băsescu vrea să scape de el. Atunci şi-a atras porecla de „Răzgîndeanu”. Imediat, au început presiunile, asupra sa şi a Partidului Naţional Liberal. Pe de o parte pediştii din guvern, iar pe de alta „coloana a cincea” din partid, i-au făcut viaţa un iad premierului- şef de partid. Preşedintele a insistat, direct sau prin interpuşi, să se unească PNL cu PD, într-un mare partid popular. Care ar fi devenit partidul prezidenţial! Liberalii n-au „muşcat”.

A produs apoi ruptura PNL, din care s-a desprins grupul lui Stolojan. Nici asta n-a mers, disoluţia PNL nu s-a produs, dimpotrivă! N-a reuşit decît să-i îndîrjească pe liberali, şi să-l determine pe Tăriceanu să caute soluţii „pe piaţă”. Abil, acesta a ştiut să-i ţină aproape pe udemerişti, apoi să ejecteze PD, devenit între timp PDL, din guvern, în momentul în care a fost sigur de susţinerea greilor din PSD. Cărora le convenea de minune să se poziţioneze astfel: nu erau în guvern, dar profitau de actul guvernării! Nu mai insist, cunoaşteţi „epopeea” legii pensiilor, ca să dau un singur exemplu. Astfel, Băsescu a fost pus în situaţia de a ataca fără succes un guvern minoritar, fără să-l poată demite pe primul ministru, deoarece Constituţia fusese modificată ( şi) sub acest aspect, mai ales prin insistenţele parlamentarilor pedişti, în frunte cu Emil Boc!

După alegeri, Preşedintele a încercat să refacă Alianţa DA, cele două partide fiind, doctrinar,  compatibile. N-a reuşit, miza fiind, din nou, premierul! PNL, păţit, ar fi intrat în combinaţie, doar dacă ar fi numit şeful cabinetului. Tot Tăriceanu! Ceea ce Traian Băsescu nu mai putea accepta. Aşa că, a mers pe soluţia B: i-a „adormit” pe pesedişti. Care, flămînzi, după 4 ani de opoziţie, au intrat într-un guvern făcut de Băsescu şi cu premier pedelist. Mare greşeală. A ieşit ceea ce ştie toată lumea: PSD a plecat, forţat, din guvern, apoi au picat cabinetul Boc 2 şi „soluţia” Croitoru.

Ce putea face Băsescu în aceste condiţii? Să-l accepte pe candidatul noii coaliţii, Johannis, era exclus. Dacă se realege ( posibilitate care trebuie admisă, oricît de fani Crin sau Geoană am fi), rămîne în braţe cu un alt guvern… Tăriceanu! Cum să scapi de un premier sas, susţinut de o coaliţie? Nici o şansă!  Aşa că a venit, la cacealma, cu soluţia Negoiţă. Parcă anume făcută spre a fi respinsă, mai abitir decît Croitoru. Dar, repet, Traian Băsescu nu avea loc de întors. Lui nu-i place să fie la mîna altora, să nu poată butona cînd are chef. Chiar dacă va cîştiga, posibilitate, se zice ( analişti, sondaje etc) tot mai redusă, ar fi o victorie a la Pyrrhus. Va avea de gestionat, cu cine ştie ce guvern (chiar dacă ar forţa alegeri anticipate), o ţară prăbuşită. De el însuşi, în primul rînd. Mai ales datorită coşmarului pe care i l-a provocat ani la rînd Tăriceanu!

6 thoughts on “Efectul Tăriceanu

  1. La ora la care scriu aceste rânduri, nu avem o ofertă de cabinet din partea premierului desemnat Negoiţă. E foarte posibil ca mâine să avem semnale cu parfum de certitudine pe marginea acestui subiect. Putem doar să apreciem că numai un partid cu reprezentare parlamentară este interesat de participarea într-un virtual guvern. E vorba de PDL. Şi, fără a exclude surprizele, UDMR. Mai mult, pluralul poate fi întărit de parlamentarii pdeudo-independenţi dar şi de cei ai minorităţilor etnice, interesaţi de prezervarea statutului de parlamentar. În fine, să nu uităm şi faptul că maghiarii se bazează pe un electorat stabil şi au fost întotdeauna apetenţi faţă de resursele executivului. De aici şi exprimarea politică echivocă a liderilor acestei formaţiuni etnice. La polul opus al acestei alegaţii, zăresc un PSD transformat peste noapte într-o fecioară şi un PNL care se luptă singular împotriva unui balaur ubicuu…

  2. Un răspuns pentru Geotax

    Chiar nu are importanţă ce ministeriabili „capabili” va propune mîine Negoiţă. Chit că va veni, aş putea să pun pariu, cu Berceanu, Blaga et comp. Important e că nu va fi votat! UDMR şi minorităţile nu se vor băga la nici o combinaţie pînă după alegeri. Pentru că oricine, din primii 2-3, poate cîştiga!

  3. Exact pe aceeasi idee am postat si eu azi…

    Dar scenariul pe care il vad eu este un pic diferit.

    Pe de o parte, situatia actuala este gandita si creeata 100% de Base. Problema este ca a facut o greseala strategica majora – a facut miscarea cu debarcarea PSD o luna prea tarziu.

    Iar acum, Parlamentul isi poate permite, fara costuri electorale prea mari, sa amane cel putin pana pe 22 votarea guvernului Negoita.

    Si asta lasa intreaga masinatiune pregatita de Base in mainile noului locatar de la Cotroceni!

    Nu e pentru cine se pregateste ci pentru cine se nimereste.

    Iar ce va urma, cu Base pe pozitie de looser si cu PD-ul decontand intreaga responsabilitate a unei guvernari dezastroase si a unui haos generalizat este deja foarte interesant.

    Dar chiar si aici sunt mai multe variante… La fel, am postat la mine cel putin 2 scenarii, dintre care cel putin unul mi se pare periculos!

  4. Pentru „atitudini”.
    Am citit scenariile tale. Cîteva observaţii: 1. Băsescu e încă „în cărţi”! Să nu neglijăm capacitatea sa de a prosti vulgul. 2. Oricine cîştigă, în afară de Băsescu ( Geoană, Crin), nu se va grăbi să dizolve parlamentul. Anticipatele sînt, în această perioadă de criză, o armă cu două tăişuri. S-ar putea chiar să fie o soluţie perdantă pentru cine le declanşează!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s