Home

Pe străzi, în parcuri, pe stadioane, în grădini, la birt sau în politică, românul scuipă voios. Chestie de civilizaţie, vor spune unii. Scuipatul, ca şi înjuratul, face parte însă din fibra noastră naţională. Babele scuipă-n sîn, de deochi. Sau blestemă uşurel, „stuchite-ar mîţele”. Bărbaţii scuipă-n palme, ca să aibă spor la lucru. Credincioşii se apără de cel rău cum pot: „ptiu, ucigă-l toaca”.

 

Altfel, înţelepciunea populară e un izvor nesecat de splendide expectoraţii metaforice: unde-ai scuipat odată, a doua oară să nu te mai întorci; să nu scuipi contra vîntului; să nu scuipi în farfuria din care mănînci; să nu lingi unde-ai scuipat; săracul, nu mai are nici scuipat în gură; nu merită nici un scuipat de bufniţă; e prost de-i curge scuipat din gură; mănîncă sfinţi şi scuipă draci.

 

În politică, sputa e parcă şi mai savuroasă. Îi vezi pe la tocşouri, salivînd abundent şi pregătindu-şi  „argumentul”. Cînd adversarul te-a încolţit şi nu mai ai de ales, îi „dedici” o expectoraţie bine ţintită. Stuchirea adversarilor e arma supremă în politica românească. Expert în această artă, preşedintele expectorează portocaliu, împroşcînd tot ce prinde: parlamentari, moguli, ziarişti, dar şi, vai, pe bietul moş Iliescu… Boc se stucheşte cu Badea, miza fiind nişte pene lipite de fund. Şi 42 de kilometri de autostradă, care nu duc nicăieri. Crin îşi trimite, delicat, sputa spre „caricatura lui Ceauşescu”, ştiţi dvs, stuchitorul suprem, da-l atinge şi pe Geoană. Doctorul fleoşcăie spre partide, sursa tuturor relelor. Mircea G. face şi el ce poate, dar nu prea are salivă-n instalaţie.

 

În stucheala asta generală, uite că vine o iniţiativă super, de unde nu te aşteptai: Liga lui Mitică vrea să interzică scuipatul pe gazon! Bravos! Uite cum frica de virusul ăla ticălos te împinge să laşi naibii tradiţia. Vă daţi seama cum va fi, să urci în tribună şi să nu poţi scuipa nici măcar seminţe? Dar ce mi-a plăcut mai mult şi mai mult e că au găsit ăia de la ligă Vinovatul : odiosul Dorinel Munteanu! Îl ştiţi, scuipătorul de pe banca Oţelului. „Nu faceţi ca el. Sau, puneţi-vă mască”. Bună idee, nea Mitică. Să le-o spui şi prezidenţiabililor. N-ar fi o scenă mişto, să-i vezi pe ăştia la confruntarea finală, cu mască pe scuipătoare?

Anunțuri

3 gânduri despre „Stuchitul la români

  1. Domnule Teaca
    Stuchitul la romani e sport…, e arta…
    O veche povestire arata ca o disputa politica – destul de grea – s-a rezolvat cavalereste, in ring: venind cu pasul leganat, marinareste, unul din ei – pe celalt – l-a tintuit fix intre ochi cu un scuipat, apoi, bombandu-si pieptul, s-a recomandat: Campion Mondial en titre.
    Cu flegma scurgandu-i-se pe nas, usor, cel ‘lalt ii rase c-o rafala freza, i-umplu un ochi, apoi pe celalt, ii puse barba si mustati, apoi, sfios, il informa: scuzati!… incepator.

    Mai nou, basitul la romani, modelul up to date de emanatie al revolutiei romane, ii face sa se-ntreaca pe bastinasii carpato-pontico-danubieni in galagie si putoare.

  2. Pingback: Topul urâţeniei | Dulce Mahala

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s