Home

Din ce în ce mai des sînt sparte bancomate, case de bani, vistierii de firme, maşini, apartamente, chioşcuri. Din ce în ce mai des izbucnesc din te miri ce încăierări, cafturi, chiar răzmeriţe. Din ce în ce mai des se scoate cuţitul, se ridică toporul, se trage cu pistolul. Nici n-are rost să mai vorbesc de accidentele cumplite care se succed aproape zilnic.

Parcă ne-ar fi luat minţile criza asta blestemată, de care se ocupă cum văd doar analiştii străini. Noi avem treabă aici, cu dracii noştri. Te loveşti de oameni nervoşi oriunde: pe stradă, în baruri, în autobuze, pe şosele, prin intersecţii, la piaţă, ce să mai zicem de stadioane, unde îşi descarcă frustrările indivizi lombrozieni, cu fruntea cît macaroana.

Problema e că toată nebunia asta e încurajată şi de blegoşeala sau impotenţa autorităţilor. Voala de vezi: nu au rezolvat dubla crimă de la Braşov; nu i-au prins pe ăia de au jefuit banca din Cluj; nu l-au dovedit nici pe poliţaiul Cioacă, şi uite că se făcură doi ani de cînd biata Elodia a dispărut în neant.

Nu-i vorbă că vede mujicul român exemplul perfect la mai marii zilei, tot mai ţîfnoşi, tot mai isterici şi gata să mintă fără să clipească, mai ales cînd sînt bănuiţi sau dovediţi că fură cu notarul, cu primarul, cu hectarul, cu vaporul. Cam ştiţi despre ce vorbesc.

Din cînd în cînd mai găbjeşte poliţia nişte găinari precum ăia care au cărat ca proştii un seif de juma de tonă, n-au putut să-l desfacă şi l-au lăsat în drum. De ăia profesionişti, care şi-au făcut mîna în Spania sau Italia, nici nu se pot apropia.

În această atmosferă tulbure au prins tot mai mult curaj şi clanurile ţigăneşti. Aţi văzut mizeria din oraşul cu nume de împărat roman, Caracal. Nu-i vorbă că acolo s-au luat la harţă cu un interlop local, unul atît de dubios, că n-aş vrea să-mi dea nici bună ziua.   Oricum, poliţia caracaleană s-a dovedit total depăşită, a ajuns să facă dezbateri cu mafioţii şi tîlharii, de parcă ar fi fost o masă rotundă, ceva, şi nu  o rebeliune.

Aşadar, spargeri peste spargeri, tîlhării peste tîlhării, cafturi peste cafturi, răniţi, urlete, sînge, ochi injectaţi, bîte, topoare, pistoale, aburi de tescovină… Unde e organul? Organul face grevă, că n-a primit nu ştiu ce sporuri. Păi poate ne-ar trebui un alt organ. Unul meseriaş şi, cît de cît, curat, de care să tremure nemernicii. Şi care să facă ordine. Cu pistolul, dacă altfel nu merge.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s