Home

Părerea masculului mioritic despre el însuşi mi se pare greţos de bună.

Şi cam nemeritat, o să vedeţi. Discovery Species a avut curiozitatea să-i întrebe (prin sondaj) pe bărbaţii din mai multe ţări europene cum îşi văd „specia”.

Ai noştri cred despre ei, într-o proporţie uriaşă (72%) că sînt tradiţionalişti, familişti, carevasăzică aşezaţi, echilibraţi şi serioşi. Spre deosebire de europeanul occidental, care e mai „modern”, adică are mintea destupată, vrea să-şi facă o educaţie superioară, nu prea se grăbeşte la mariaj şi, peste toate, îşi îngrijeşte trupul pe care i l-a dat Dumnezeu.

Tradiţional contra modern? Hm… Depinde şi ce înţelegem prin tradiţionalul mascul autohton. E frumos să spunem, după Blaga, că „veşnicia s-a născut la sat”.

Treaba e că noi avem prea mult „sat”, vreo 50%. Un sat care e, cel mai ades, încremenit în „veşnicia” aceea cu iz de Ev Mediu, înapoiat, necivilizat şi marcat puternic de patriarhat.

Aici sălăşluieşte, cînd n-a plecat la oraş sau la muncă, în lume, „bărbatul tradiţional”. Cum e el? Păi, să vă dau un exemplu.

Eram, în urmă cu nişte ani, invitat „în ospeţie” la o rudă îndepărtată, într-un sat din Apuseni. Gazdele, oameni de treabă, gospodari, se vedea asta şi după cît de îngrijită era casa, cît de solide acareturile, cît de arătoase hoarele (regionalism = animalele).

El, ciolănos, hirsut, încruntat, şedea la masă cu noi.

Ea, tăcută, îmbătrînită înainte de vreme, pe o băncuţă, lîngă perete, gata oricînd să ne servească. La un moment dat, am întrebat-o ceva, o chestie banală. A aruncat o privire scurtă, temătoare, spre „stăpîn”, şi şi-a pus colţul chişcăneului (broboadei – n.n.) peste gură. A intervenit el, răstit: „Ia mai adu o oiagă (sticlă – n.n.) de vinars”. „Omu-i om şi femeia-femeie”, sună o vorbă „înţeleaptă” de la ţară.

Adică, omul merge pe uliţă, cu mîinile-n buzunare (pe vremuri, la chimir), iar femeia, cu o desagă atîrnată de gît, la un pas în urma lui. Ăsta-i „bărbatul tradiţional”.

Exagerez? Prea puţin. În realitate, cei mai mulţi dintre „tradiţionali”, fie ei de la sat sau de la oraş, sînt nişte inşi egocentrici, misogini, suficienţi, şi care se comportă adesea ca o turmă de bizoni în călduri, violenţi, „afumaţi” şi, vai, nespălaţi.

Dacă e cineva care nu crede, să se uite în statisticile care ne plasează în coada Europei la consumul de săpun şi pastă de dinţi.

Bine-bine, o să mă întrebe careva, dar „femeia tradiţională” cum e? Prefer să nu răspund la provocare.

Anunțuri

4 gânduri despre „Bărbatul român

  1. Suntem popor macho si ne-ai surprins bine esenta. De-asta au multi probleme cand emigreaza prin alte colturi ale lumii. Si masculul-alfa, dar si …”femeia traditionala” (ca n-ai zugravit-o, dar are si ea tendintele ei inconfundabile de bovarista :))

  2. Despre barbati ca de obicei…numai de bine.Despre cei barbatii romani si mai de bine…pentru ca daca ne uitam peste gard vedem ca cei casatoriti pe afara au o mare problema sau isi bat nevestele sau(si) le omoara. apoi toata natia romana se indigna ca romanii sunt cotati ca bestii si criminali.N-ai vrut sa spui despre femei .E ok si asa , dar sa incepem si sa sfarsim cu preconceptiile barbatilor romani-femeia e buna doar la cratita , la pat si la menaj.Eu zic ca si astea sunt multe puncte bune , restul fiind totul o poveste care depinde de cine este scrisa

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s