Home

„Dreptul la autodeterminare se referă mai ales la faptul că popoarele îşi pot decide liber statutul politic, adică poartă în sine şi dreptul alegerii libere a regimului politic, respectiv dreptul înfiinţării unui stat de sine stătător. Deci, în cazul în care secuimea se autodefineşte ca popor, în conformitate cu dreptul internaţional, ea poate profita şi de dreptul înfiinţării unui stat…

Din istoricul Pămînt Secuiesc, avînd un teritoriu de 12.800 kmp, dacă scădem Scaunul Arieş, românizat, rămîne un teritoriu de 10.876 kmp. Numărul locuitorilor acestui teritoriu este de 888.827, dintre care 153.405 (19%) sînt de naţionalitate română şi 655.422 (81%) de naţionalitate maghiară.

Dacă studiem actuala împărţire teritorială a lumii, trebuie să observăm că numai în Europa există cinci ţări independente mai mici decît Pămîntul Secuiesc, atît din punct de vedere al teritoriului, cît şi din cel al locuitorilor. Şi dacă în cazul lor se poate, nouă de ce nu ni se cuvine dreptul înfiinţării unui stat? Răspunsul este simplu.

Ni se cuvine şi nouă.

Trebuie doar profitat de el.

Trebuie revendicat, trebuie luptat pentru el, dacă este nevoie.

Dacă parcurgem evenimentele istoriei universale, punînd un accent deosebit pe secolul XX, putem constata că niciodată nu i s-a dat în dar nici unei naţiuni.

Fiecare a trebuit să lupte pentru libertate, pentru validarea drepturilor, pentru menţinerea existenţei sale statale sau pentru redobîndirea acesteia. Această luptă a fost întotdeauna complexă, dusă pe mai multe căi, prin lansarea diferitelor mijloace.

Au fost cazuri cînd s-a derulat paşnic doar prin mijloace politice, uneori s-a recurs şi la diferite forme ale nesupunerii civice, iar alteori, chiar şi armele şi-au spus cuvîntul. În interesul libertăţii, toate acestea trebuie asumate. Un singur lucru era însă comun în fiecare. Solidaritatea. Dacă aceasta există, forţarea autodeterminării este doar o problemă de timp… Cum se poate realiza autodeterminarea? Prin poziţie conştientă, unitară, curajoasă, prin luptă şi prin jertfă…”
Am reprodus fragmente dintr-un articol apărut recent în ziarul „Haromszek” (în traducere „Trei Scaune”) din Sfîntu Gheorghe, preluat de Gardianul. Nu doar virulenţa aproape nebunească a chemării la arme (!?) pentru înfiinţarea unui stat secuiesc în inima Transilvaniei ne-a determinat să băgăm în seamă aceste idei scremute de nişte minţi inflamate. La urma-urmei, nu e prima dată cînd apar în unele publicaţii de limbă maghiară astfel de „secreţii”. De regulă, e mai înţelept să le ignori. Problema e că ele se umflă periculos de cîte ori contextul le dă acestor extremişti apă la moară.

Aşa s-a întîmplat în momentele de vîrf ale „crizei Kosovo”, aşa se întîmplă şi astăzi, cînd vîlvătaia a cuprins Caucazul. Nu am nici o îndoială că SRI îi monitorizează pe descreieraţii de la Haromszek. Personal, nici nu cred că avem de-a face acolo decît cu o „revoltă de budoar”.

Cel mai important lucru e însă ca liderii minorităţii maghiare să îşi păstreze capul pe umeri, cum au făcut-o de regulă în ultimii ani. De pildă, senatorul Eckstein Kovacs consideră această chemare la arme „o enormitate” şi conchide că „nebuni sînt şi în Trei Scaune”.

Mai mult nici nu trebuie comentat.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s