Home

Va să zică, Distrigaz Sud cere scumpirea gazului cu vreo 19 la sută. Şi somează guvernul (autoritatea de reglementare) că, dacă nu aprobă repede majorarea, ei, adică Distrigaz Sud, vor începe să închidă robinetele la datornici.

Şi ştiţi pe cine avem printre marii datornici? CET-urile, care dau căldură şi apă caldă la populaţie! Un pic de şantaj, în plină campanie electorală, aşa-i? Deunăzi, televiziunile au transmis în direct o conferinţă de presă a celor de la Distrigaz Sud. Mai-marii companiei, controlată de francezi, aproape că plîngeau, povestindu-le gazetarilor naivi ce greu o duc ei, şi că au pierderi mari datorită devalorizării leului.

Ce nu le-au spus dumnealor condeierilor, şi nici ăia n-au ştiut să întrebe, e povestea cu profiturile. Compania franceză (care aprovizionează şi Braşovul), a avut în 2006 un profit de peste 40 milioane de euro, iar anul trecut – 50,7 milioane euro!

Vă daţi seama ce super-profitabilă e Distrigaz Sud? Ei bine, îmi pot imagina că, pentru 2008, şi-au propus un profit şi mai mare. Să zicem, 60 de milioane de euro. Foarte frumos şi sănătos. Şi-atunci, care e povestea cu pierderile? Păi, e cam aşa: dacă în loc de 60 obţin doar 50, sau, Doamne fereşte, 40 de milioane de euro profit, e naşpa! Şi-atunci, ia să-i sărim guvernului la gît, să aprobe scumpirea gazelor, ce naiba! Nu contează faptul că influenţa cursului valutar e minimă, din moment ce 75% din gazul de consum e din producţia internă.

Iar gazul românesc e mult mai ieftin decît cel importat din Rusia. Aşa stînd lucrurile, de ce-aş sta eu acum să plîng pe umerii bogaţilor de la Distrigaz Sud? Pentru că nu mai fac 60, ci doar 40 de milioane de euroi profit? Şi că, pentru a-şi umple artificial profitul, cer cu nesăbuinţă o scumpire a gazului cu aproape 20%, care scumpire se va rostogoli imediat în preţuri şi va arunca inflaţia în aer? Să ne mai lase…

Anunțuri

Un gând despre „Şi bogaţii plîng

  1. Trust me
    The theory and the practice of the rule of law

    IN THE European Union, rhetoric often precedes reality. From earliest days, its founders followed the principle that where fine words led, with a bit of luck facts would follow. Sometimes, though, the gap between what the EU declares and what its citizens sense in their guts grows dangerously wide—and that is when the union gets into some of its worst jams.

    http://www.economist.com/specialreports/displaystory.cfm?story_id=11440758

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s