Home

Bine zicea cineva că dacă nu eşti „pe sticlă” sau în paginile ziarelor, nu exişti. Televiziunea, mai cu seamă, te poate face vedetă, dar te poate şi „îngropa”. O ştiu bine şi politicienii, şi artiştii şi sportivii, o ştiu şi (unii) afacerişti.

Şi totuşi, de unde isteria asta aproape grotescă pentru „triumful” zidarului – tenor? La urma urmei, Costel a cîştigat (cu sprijinul românilor imigranţi, care l-au votat masiv) un concurs pentru amatori în Spania, un fel de „Steaua fără nume” sau „Floarea din grădină” de pe vremuri, dacă vă mai aduceţi aminte. Aş fi înţeles să fi fost un triumf românesc pe una din marile scene lirice ale lumii, gen Scala, Metropolitan sau Covent Garden.

Dar, chiar în halul ăsta? Zile întregi, ziarele, televiziunile, s-au întrecut în a-l proslăvi pe omul ăsta, care nu e decît „cel mai talentat zidar”! Dar să-l numeşti „mîndrie naţională”… mi se pare o exagerare vecină cu tîmpenia.

Partea proastă e că i se va băga şi lui în cap că e chiar „Pavarotti din Carpaţi”. Partea şi mai proastă e că ne întoarcem la Cîntarea României, cu susţinere selectă. Începînd cu şeful statului, care-l sună pe bietul zidar şi-l felicită în numele tuturor românilor, de parcă ar fi luat omul cel puţin premiul Nobel, şi terminînd cu o puzderie de miniştri, parlamentari, muzicologi, cîntăreţi, ziarişti şi băgători de seamă.

Sigur că, pe undeva, mulţi români văd în Costel împlinirea visului pe care şi-l fabrică în secret fiecare. Că va izbîndi, că va ieşi spectaculos din anonimat, din mizeria vieţii anoste. Că va deveni celebru şi plin de bani, chiar şi fără prea multă şcoală. Din acest punct de vedere, da, Costel Busuioc e un soi de reper. Mai ales că viaţa lui e o veritabilă telenovelă: fugit de-acasă la 14 ani, ca să n-ajungă la puşcărie, precum fraţii lui, muncind pe ici pe colo şi trăind de azi pe mîine…

Cîţi nu se vor recunoaşte în acest tipar? Da, OK, dar să-l faci un simbol, un reprezentant de frunte al României în lume? Chiar ne-am prostit cu toţii? Să fie clar: Costel Busuioc e un amator talentat. Are, fără-ndoială, o voce bună. Dar, pentru Dumnezeu, n-a cîntat în triumf la Scala, ca Angela Gheorghiu, sau la Opera din Viena, ca Felicia Filip!

Isteria provocată de trepăduşii media în cazul Costel e o jignire în primul rînd pentru profesioniştii români, din indiferent ce domeniu. Eu, unul, nu mai vreau Cîntarea României! 

Anunțuri

Un gând despre „Isteria Costel

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s