Lumea stadioanelor

Nu ştiu cîţi dintre junii “ultraşi” de azi au habar că a existat cîndva un “Heysel”. Să ne reamintim: 29 mai 1985, stadionul Heysel din Bruxelles. Finala Cupei Campionilor Europeni (azi Liga Campionilor), între Liverpool şi Juventus. Chiar înainte de a începe meciul (pe care l-am văzut pe un deal, unde am putut prinde, cu un “lighean”, televiziunea sovietică), cîteva mii de fani englezi sar gardurile despărţitoare şi îi atacă sălbatic pe suporterii italieni. Cu lanţuri, bîte şi cuţite. A fost un masacru. 39 de morţi, în marea lor majoritate italieni, şi sute de răniţi.

Gazonul devenise spital de campanie, cu zeci de ambulanţe, tărgi, medici şi victime. Totul s-a desfăşurat în direct, sub ochii a sute de milioane de telespectatori oripilaţi. Meciul a avut, totuşi, loc, după cîteva ore de întîrziere, oficialii temîndu-se că o amînare ar duce la şi mai multe violenţe. A cîştigat Juventus, cu un penalty bătut de Platini. O victorie tristă. Lumea fotbalistică intra în epoca post-Heysel. Toate echipele englezeşti au fost excluse din cupele europene pe timp de 5 ani. (Unii spun că această măsură a netezit drumul Stelei spre cîştigarea Cupei, în anul următor. Pentru că echipele din insulă erau foarte puternice). Au urmat anchete, sute de arestări, zeci de fani englezi condamnaţi. Şi măsuri peste măsuri de siguranţă, pe toate stadioanele.

Ce vedem astăzi la noi? Ultraşi cu ochii injectaţi. Înjurături şi scandări scabroase. Fumigene. Petarde. Garduri rupte. Bătăi între suporteri. Încăierări cu jandarmii. Ameninţări împotriva jucătorilor şi antrenorilor echipei favorite (!). Patroni cvasipenali care aţîţă la violenţă. Măsuri? Mai mult de ochii lumii şi doar la insistenţele presei. În România, masacrul de pe Heysel parcă nici n-ar fi avut loc.

Mizeria morală şi materială din fotbalul nostru face parte dintr-o lume paralelă, în care legile nu sînt valabile. Încerc să-mi imaginez ce s-ar întîmpla dacă într-un spectacol de teatru ar avea loc astfel de ieşiri grobiene. Ar scăpa indivizii turbulenţi fără (cel puţin) o amendă? Pe stadioane însă, orice pare posibil. Pînă la un alt Heysel?