Ţiganul declanşator

Acum îmi e din ce în ce mai clar că politicienii italieni, sfîşiaţi de lupte politice intestine, aşteptau doar, vorba strămoşilor noştri comuni, un “cassus belli”. Sau, cum ar zice ţăranul moldovean, “o prişină di gîlşeavă”. Şi l-au găsit pe ţiganul nostru din Avrig.

Romulus (ce frumoasă coincidenţă cu numele celui care a fondat Roma!) Mailat e, iată, un fel de Danilo Princip, studentul sîrb care l-a ucis în 1914, la Sarajevo, pe arhiducele austriac Ferdinand. O altă scînteie aşteptată pentru declanşarea unei conflagraţii.

Dar, hai să revenim cu picioarele pe pămînt. Mailat a ucis (dacă a ucis, că încă nu ştim!) ca să jefuiască, şi nu din cine ştie ce considerente patriotice, ca sîrbul Princip. Văd că unii de pe la noi construiesc tot soiul de ipoteze fanteziste - sîntem buni la asta - că totul e o înscenare murdară, că sînt prea multe lucruri necurate în povestea lui Mailat, că femeia care l-ar fi turnat la carabinieri e nebună şi cîte altele.

Pînă la urmă, nici nu contează de unde a pornit avalanşa. Oricum ar fi pornit. Să fim drepţi şi să încercăm să ne punem în pielea italienilor din marile oraşe, ca să-i înţelegem niţel. Gîndiţi-vă de cîte ori aţi fost nervoşi, exasperaţi, furioşi la culme pe tuciuriii care v-au furat, jefuit, agresat ş.a., în România. De cîte ori i-aţi luat la goană pe zdrenţăroşii care vă nămoleau parbrizul, la stopuri, pe cei care cîntau prin autobuze sau vă încolţeau pe Rep, cu copii (de împrumut) în braţe!

Unde sînt cu toţii? În Italia! Sau în Spania! Sau în Franţa, Marea Britanie, Germania! Au găsit alţi fraieri, mai bogaţi, în Occident, pe care să-i tîlhărească, să-i fure, sau (cîteodată) să-i ucidă. Plus cerşitul, oh, ce bine se cîştigă dincolo din cerşit! Îmi tot vine în minte reportajul scris de un gazetar neamţ, care a urmărit timp de cîteva zile nişte ţigani (cerşetori) români. Discret, a tot numărat omul, şi i-a ieşit o sumă colosală, cam cît salariul său lunar, cîştigaţi de ăia în vreo două zile.

“De ce le daţi bani?” - i-a întrebat intrigat pe cîţiva trecători. “Pentru că cer! Iar dacă cer, înseamnă că au nevoie” - au răspuns, senin, nemţii. Să ne mirăm, aşadar, că nu vor în ruptul capului să se întoarcă acasă?

Dacă speră cumva italienii că vor scăpa de ţiganii din cele 104 (una sută patru!) tabere clandestine ultramizerabile numai din Roma, expulzîndu-i, sînt copii mici. După cîteva săptămîni, vor fi înapoi. Cine-i va opri? Aşa că, dragii noştri fraţi de gintă latină, ţiganii noştri sînt şi ţiganii voştri!

Ţiganilor

Aşadar, Mutu e, conform fanilor lui Lazio, ţigan de rahat. Toţi românii sînt ţigani nenorociţi, care trebuie arşi, ucişi, expulzaţi, ca în Evul Mediu. Aşa zic italienii mai înfierbîntaţi. Şi aşa gîndesc, spun sondajele, cei mai mulţi dintre macaronari. Aici mi-am amintit de ce spunea cîndva cronicarul: “Noi de la Rîm ne tragem”. Adică de la Roma.

Sîntem popor latin, e clar. Ce relaţie de rudenie e între noi şi italieni? Una de sînge, desigur. Am putea spune că sîntem fraţi. Dar dacă noi sîntem ţigani, italienii, fraţii noştri de sînge, ce sînt? Pot să le spun şi eu, băi, ţiganilor mîncători de usturoi?

Revenind la fondul problemei, o să recunosc din start că poziţia lui Băsescu a fost OK atunci cînd a criticat decretul guvernului italian şi cînd a cerut Comisiei Europene să ia poziţie. Pe noi ne caută şi-n pardon dacă o măsură luată de guvern - vezi taxa de primă înmatriculare - nu se potriveşte cu normele europene. Ia să-i mai caute şi pe ei.

Mai ales că, spun juriştii, şi de la noi şi de la ei, decretul Prodi nu e “cuşer”. Românii nu sînt emigranţi, sînt cetăţeni ai Uniunii Europene. Iar în această calitate avem deplină şi neîngrădită libertate de mişcare în toate ţările UE. Aşa stînd lucrurile, modul în care acţionează prefecturile italiene, care au început să-i expulzeze pe ai noştri, pare abuziv.

Dacă un român calcă pe bec într-o altă ţară membră a UE, atunci trebuie judecat, condamnat, eventual încarcerat tot în această ţară. În nici un caz expulzat! Aici Guvernul nostru trebuie să fie mult mai ferm. Dacă nu vrea să piardă bruma de simpatie pe care o mai are, Tăriceanu e obligat să protesteze vehement.

Şi să-l pună pe placidul ministru de externe să ceară celor de la Bruxelles să ia poziţie. Sînt sigur că dacă rolurile ar fi fost inversate, guvernul Prodi ar fi mîrîit pe toate canalele posibile. Iar UE s-ar fi grăbit să ne condamne. O va face şi acum, cînd comisarul pentru justiţie, Franco Frattini, e italian?