Pentru că T.B. e greu de îmbrăcat în haina personajelor “grecoteiului”. Individul e un melanj bizar de Trahanache, Tipătescu, Caţavencu (O scrisoare pierdută), Nae Girimea (frizerul din D’ale carnavalului) şi Costăchel Gudurău (Telegrame). Cred că lui nenea Iancu i-ar fi plăcut la nebunie şi numele: Băsescu! Mortal!

Alţi ciumpalaci politici s-ar mula binişor pe nişte caractere caragialiene: Farfuridi (prostul fudul) – Boc, Brînzovenescu (prostul ticălos) – Igaş, and so one. Pentru Nuţi trebuie să amestecăm ceva din Zoe (Trahanache) şi Miţa Baston (amanta lui Nae Girimea). Dar Agamiţă Dandanache, nu vi se pare că aduce cu Dan Diaconescu – Direct?

Iar fascinantul Rică Venturiano, studinte în drept şi publicist, sfertodoct, bombastic, ridicol, demagog şi patriotard, e… personaj colectiv, ce naiba! Îl găsim peste tot în breaslă. Ce să mai zicem de monumentala sa deviză: ori toţi să muriţi, ori toţi să scăpăm. O recunoaşteţi?

În sfîrşit, “bagabonţii de amploaiaţi”, “maţe fripte”, “coate goale”, plus “turmentaţii”, sînt, care în stradă, protestînd, care la slujbă, care înjurînd prin case. “Box populi”…

Dacă nu cumva, într-un acces de umor nebun, însuşi machitorul l-o fi îndemnat să ia zăpada-n piept, să se facă definitiv de băcănie. Uite că, prin zbenguiala lui bramburită, ba pe jos, ba cu limuzina, ba cu elicopterul, a reuşit homunculul să-i agaseze pînă şi pe puţinii săi fani din partid.

Dacă tot merg ăştia spre pierzanie, măcar s-o facă spectaculos, zic eu, Drept pentru care le ofer două exemple finuţe de PR. Dacă nu merge la neuron, măcar naturelul bizonului să-l zgudui.

Pescuită de aici. Mioritică.

De pe blogul unui spaniol de-al nostru. Am înţeles că aşa se face la ei.

“Simplul fapt că oamenii îşi pot exercita dreptul dat de Dumnezeu de a avea păreri diferite fără a se teme că vor fi împuşcaţi de pe acoperişuri, este un semn al progresului. Dacă aveţi îndoieli în această privinţă, întrebaţi-i pe cetăţenii Siriei ce părere au.”

Astea-s spusele ambasadorului american la Bucureşti, Gitenstein. Un diplomat, cum ar veni. De unde vedem cam cîţi cenţi dau americanii pe noi, ăştia, “nişte negri” de undeva din fundul Europei. Ca să fie şi mai clar, pe înţelesul bizonului,  “staţi dracului pe-acasă, nu vă mai plîngeţi de Băsel, că poate fi şi mai rău.”

Eu i-am mai zis odată lui nenea ăsta, după ce a dat urît de tot cu mucii-n fasole (gave the snot in beans – Google translate), se se care acasă. Revin cu rugămintea.

P.S. Imaginea de sus a fost surprinsă la protestele de la Timişoara. Înţeleg că oferta de lunetişti e bunicică.

Pentru cine nu ştie, un regim militar presupune, ab initio, suspendarea Constituţiei şi în general a tuturor drepturilor civile. Pleaşcă pentru nişte unii, înstelaţi sau doar acoperiţi! Şi dacă tot ne-am prins în jocul ăsta idiot, iaca o întrebare: dar dacă se răzgîndeşte Junta şi nu mai vrea să plece?

P.S.1  Nici o legătură cu tancurile scoase de Boc-Oprea pe şosele, ca să se lupte cu nămeţii.

P.S.2 Locotenentul tocmai făcu precizări la A3: nu vrea dictatură militară, ci doar ca armata să supravegheze alegerile. Bine.

Aproape ne-a implorat să-i dăm “like”. Necondiţionat. Deoarece el face ce trebuie, iar noi toţi sîntem acolo unde trebuie. Adică, unde-a vrut el să fim. Ne-a mai spus să nu credem în politicieni, că-s ticăloşi, otova (lozincile antisistem!), dar şi că îi lipsesc aplaudacii lui de elită, “societatea civilă de bună calitate”, liicenii şi patapievicii. Concluzia e că nu pleacă. Mai bine scufundă barcazul. Aşa, ca să nu ne facem iluzii.

Nasol e să nu mai fii “cel mai iubit dintre comeseni”. Să nu te mai ţuce babele. Să te înjure oamenii în stradă. Să nu mai rîdă nimeni la glumele tale proaste. Să nu te mai preamărească elita stipendiată. Să nu te mai asculte nici magistraţii, nici poliţaii, nici militarii, nici măcar nomenclatura partidului. Pe care l-ai luat la 7 la sută, şi te întorci cu el tot pe-acolo. Nasol e să fii singur.

P.S. Poza e din trombon.ro.

Rîdeţi? Bine faceţi! Penbilă scuză. Eu cred că i-a convins primul sondaj făcut în timpul răzmeriţei. În care au văzut cu groază că PDL-ul prezidenţial s-a prăbuşit la 11 la sută! Băsist de fier să fii, şi tot te înmoi. Aşa că, onorabilii în robe vişinii au trecut rapid de partea poporului. Jos tirania! Trăiască alegerile libere şi ne-comasate!

Păi, să vedem ce mai cere strada: jos guvernul, jos Udrea, jos Băsescu. Mno, aiasta nu se poate. Guvernul va fi el remaniat, pe ici pe colo. Dar nu dărîmat. Cu sau fără Boc? Mai degrabă cu, deoarece şi pentru că robobocul e portavocea perfectă. Afară cu Nuţi? Blasfemie! “Jos Udrea” e legat ombilical, chiar simbiotic, de “jos Băsescu”. Ăştia vor pleca doar ţinîndu-se de mînuţă. Mai încolo…

Ei, dar dacă strada nu se linişteşte, şi va mai cere “sînge”, sacrificările ritualice vor continua. Sînt cîţiva pioni de schimb prin guvern. Poate şi-un nebun. Ia să vedem, pentru cine va mai suna telefonul? Pentru orice eventualitate, pedelicilor, închideţi-vă celularele!

Biata doamnă Maria, dacă e să dăm crezare zvonurilor răutăcioase, nu suflă în faţa romulanului. Ba, se mai zice, fără probe evidente/certe, că pe vremuri i-ar fi aplicat oarece corecţii fizice şi el, şi fătucele. Aşadar, Rovana, las-o pe Maria cu durerile ei. Şi ia mai gîndeşte-te, nu cumva mesajul trebuia adresat unei alte blonde? Una cu mai multă influenţă…

P.S. Eu mă gîndeam la Hillary Rodham Clinton, 67th United States Secretary of State. Voi la cine vă gîndeaţi?

Bieţii naivi manipulaţi, nici măcar subtil, au găsit şi soluţia miraculoasă: alegeri anticipate. În regulă. Asta vrea şi opoziţia. Şi pe cine vom vota la mult invocatele anticipate, dacă PDL şi USL sînt otova, naşpa? Monstruozitatea numită UNPR? Muribunda România Mare? Ciudăţenia lui Dan Diaconescu Direct? Păi nu, că nu vor partide!

Nu? Atunci poate “Noua Republică”, invenţia de crîşmă a bloggerilor lui Baconschi. Sau nou scremuta “Românie liberală”, o făcătură gen mic.ro, marca Dinu Patriciu. Plus mişcarea aiuritoare, pe care eu o numesc PCR – Platforma Corporatiştilor Români, a lui Bogdan Naumovici&co. Dar de “viitoarea construcţie de stînga” anunţată fudul la Dăbuleni de perdantul Geoană, ce ziceţi?

Cam aşa văd astăzi România lui “Jos Băsescu” tot felul de suficienţi încruntaţi, care vin pe la televiziuni şi-şi spun poezia: avem nevoie de un suflu nou, de oameni noi, asta vrea strada, bla, bla. Şi slobozesc lejer proclamaţii, coterii cenacliste şi inşi de scos în faţă, care mai de care. Printre ei, nu rîdeţi, Patriarhul!

Asta cu Prea Fericitul ea chiar haioasă. Biserica e bogată, biserica e bine văzută, preoţii sînt influenţi, înalţii prelaţi sînt unşi cu toate alifiile, la moaşte vin mai mulţi oameni decît la promoţiile de tigăi, treaba e ca şi făcută. Nici nu mai e nevoie de alegeri, ierarhia e sfîntă în BOR…

“Iarna românească” scoate în public, iată, nişte şopîrle profesioniste, pe care unii, naivi peste măsură, le înghit pe nemestecate. E clar în folosul cui…

Expresia, însă, s-a rostogolit necontenit, pe la diverse adunări, marşuri şi paranghelii, ajungînd astăzi, în Piaţa Universităţii şi cam peste tot în România, un soi de slogan războinic, cumva asemănător celebrei “haka” a rugbiştilor All Blacks din Noua Zeelandă!

Intrigaţi de expresie au fost în aceste zile şi jurnaliştii occidentali. Singurii, după ştiinţa mea, care au şi tradus-o, au fost cei de la The New York Times, în articolul “Protests Over Austerity Measures Turn Violent in Romania”. Sună haios în engleza americană! Deci: Ieşi afară, javră ordinară = Get out, you miserable dog!

Javra mizerabilă devine, iată, un bizar brand de ţară!

UPDATE: după 7 zile, preşedintele a vorbit! La o întîlnire cu ambasadorii. Unde a adus elogii… “primăverii arabe”. Nici o cuvinţel, însă, despre “iarna românească”, de care vuieşte pînă şi presa străină! Omul e paralel cu realitatea…

Sigur că oamenii au ieşit în stradă sătui de mizerie, de neamprostie, de ciocoism, de politicianism veros, de hoţie, de corupţie fără margini ş.a. Şi, desigur, sătui de aroganţa tembelă şi fără noimă a celui numit cu duioşie “javră ordinară”, “mincinosul”, “chiorul”, “dictatorul” şi cîte altele. Dar, oamenii, din toate categoriile sociale, vin zilele astea şi cu un semnal clar antisistem. Un fel de “lăsaţi-ne în pace, acesta e mitingul nostru, acestea sînt doleanţele noastre, nu vă băgaţi”. E o teribilă lehamite faţă de tot ce e politic.

Aşadar, ce facem? Că vin alegerile azi-mîine. Nu mai votăm pe nimeni? Nu se poate. Nu se poate fără politicieni. Ăştia sînt, cu ăştia defilăm. Măcar de-ar înţelege şi ei mesajul străzii. Vrem – nu vrem, ne place – nu ne place, trebuie să alegem primari, consilieri, parlamentari… Cei pe care-i vor propune partidele. Astea pe care le avem.

Soluţia, deocamdată, e alternanţa la putere. Probabil cea mai frumoasă invenţie a democraţiei parlamentare. Ca să nu li se împietrească actualilor degetele pe butoane şi gura la ţuţuroiul cu bani. Să vină ceilalţi. Păi, şi ăilalţi or fi mai de soi?, vor întreba cei din stradă. Poate că da, poate că nu. Vom trăi şi vom vedea. Dar dacă vor cîştiga la toamnă şi vor călca mai apoi pe bec, îi vom beli şi pe ei. Asta e singura noastră armă. A noastră, a celor cu ştampila.

P.S. Partidele şi sindicatele să facă bine şi să nu se bage. E cel mai inteligent lucru pe care ar putea să-l facă în acest moment. Lăsaţi strada cu revolta ei!

Fotografia e de aici. Exagerez dacă afirm că e de Pulitzer?

Eu cred că mustrarea asta blîndă e mai adîncă decît toate blestemele care-l urmăresc de nişte ani, ca o coadă de cometă, pe aşa-zisul premier. Pentru că, dacă un ardelean te scoate de la inima lui, eşti nimeni pe lume. Doar atît de-ar fi, şi ar trebui să plece bocul, copleşit de ruşine. N-o va face. Sluga nu pleacă atunci cînd vrea ea. Presupunînd, prin absurd, că ar vrea…

UPDATE 1: sindicatele i-au dat cu sictir lui Boc. Nu dialoghează cu “dl Nimeni”.

UPDATE 2: l-au rechemat pe Arafat. Semn că regimul începe să cedeze în faţa presiunilor străzii.

Ziaristul Moise Guran explică limpede, pe blogul său, cum “s-au jucat” jandarmii de-a revoluţia. Cu scheme sugestive. Înţelegem cumva că ultraşii mascaţi au fost “mîngîiaţi pe creştet”, ca să ce? Ca să compromită demonstraţiile paşnice. Capii jandarmeriei dau din colţ în colţ, ba chiar se contrazic, vorbesc de ultraşi, dar nu-i arestează, apoi ne aruncă gogomănia că ar fi fost nişte suporteri ploieşteni, apoi că nu au cum să-i distingă pe retardaţii ăia de cetăţenii paşnici…

Cine are timp să-i creadă? Şi, hai să ne gîndim aşa: de ce nu s-au întîmplat grozăvii în Braşov, Timişoarea, Cluj, Tîrgu Mureş, Piteşti, Tîrgovişte, Hunedoara… Acolo nu-s huligani? Sau numai la Bucureşti au avut timp să-i pună la treabă pe “suporteri”, mai ales pe cei din nucleul dur al galeriei dinamoviste, despre care unii susţin că ar fi fani “dezinteresaţi” ai UNPR…

Între timp, “a înviat” şi premierul. Care, ce să vezi,  invocă dialogul! Dacă n-ar fi situaţia atît de tragică, am zice că Boc e comic! Dialog? Păi guvernul s-a dovedit a fi autist, mai tot timpul. 17 proiecte de legi, inclusiv infama comasare a alegerilor, le-a trecut prin asumarea răspunderii! Ăsta-i dialogul? Mai bine lipsă! Adevărul e că puterea s-a pierdut de tot. A mizat pe liniştea “mămăligii”, şi acum, în faţa unor proteste care au devenit politice, tremură în budigăi. Dar staţi liniştiţi, Jandarmeria conduce România!

Cred că în această cheie trebuie “citite” demonstraţiile din aceste zile, care au culminat cu violenţele din Piaţa Universităţii. Auzeam la ignobila TVR că “protestatarii nu au nici un motiv să mai protesteze, deoarece proiectul de lege a sănătăţii a fost retras”. Nu zău? Ăştia ori n-au înţeles nimic, ori fac pe proştii. Arafat şi legea sănătăţii au fost doar momentul de cotitură. Declanşatorul. Pur şi simplu, s-a rupt zăgazul. A pornit totul ca un protest pro-Smurd şi pro-Arafat, şi s-a transformat într-o defulare generală. Nu se mai strigă “Arafat”, ci “Jos Băsescu” şi “Libertate”.

Nu contează că sînt puţini. Şi că printre demonstranţi au fost (şi vor mai fi) şi lichele, şi provocatori. Cine a avut ochi, a putut vedea în piaţă şi actori, şi sindicalişti, şi pensionari, şi femei, şi funcţionari, şi studenţi. Cu simbolicele steaguri găurite! În acest melanj, era inevitabil să apară şi incidente. Petarde. Spirite încinse. Minţi înfierbîntate.

De partea cealaltă, forţele de ordine au dovedit un suspect exces de zel. Au bătut şi au arestat la grămadă. Au dat cu gaze lacrimogene. Încercînd să acrediteze ideea jegoasă că a fost doar o golăneală. Că s-au înfruntat, cum îi aud pe mai marii jandarmeriei, galeriile de la Dinamo şi Steaua!! “Nişte viermi”, îi gratula pe protestatari un senator pedelist. Cum ştiţi deja, a curs şi sînge. Nu e primul. Şi, aş putea paria, nu va fi nici ultimul. Cine a ridicat piatra…

Post Scriptum. Unde-s guralivii guvernanţi? Înţeleg că-s uzi de frică, dar unde e Băsescu, de ce nu iese pe sticlă să hăhăiască el ceva? Unde e nevolnicul Boc? De ce tace agramatul Igaş, ministru de interne? Dar Udrea, cu nurii ei îndoielnici? Doar jandarmii mai “guvernează”?

Ce mă uluieşte este ştirea asta proaspătă, încă neoficializată: Elena Udrea ar fi fost desemnată de către partid drept şef al comisiei care va redacta noul proiect de Lege a sănătăţii!

De ce ar face pedeleul un asemenea gest sinucigaş? Îmi vine greu să cred că nu ştiu mai marii partidului cît de detestată e pupila prezidenţială de către marea masă a populaţiei. Vă imaginaţi cum ar primi oamenii, deja îndîrjiţi, un proiect clocit sub fusta Udrei?

Dacă nu cumva încearcă unii mai zdraveni la cap din PDL să scape de messalină, şi i-au întins o capcană…

UPDATE: PDL confirmă că va face proiectul de lege. N-o confirmă şi pe Udrea.

Oamenii s-au strîns buluc prin oraşe  (la Tg Mureş au fost cîteva mii), convocaţi mai ales pe Facebook şi Twitter, ca să-şi apere smurdul. Cei mai mulţi habar nu au de ce zice legea, dar au înţeles că ăl de sus vrea să strice o chestie care funcţionează. Uite că a fost de-ajuns. Ce n-au reuşit regaliştii (cînd l-a jignit golăneşte pe Rege), au reuşit “smurdiştii”: să-l pună cu botul pe labe. E ceva.

P.S. Văd că au “cenzurat” camera live din Piaţa Universităţii, taman cînd oamenii de acolo strigau măscări la adresa preşului. Jalnic. Deprinderile securistice mor al naibii de greu.

Nu mai are suflu şi imaginaţie pentru lovituri devastatoare, date cu tupeul cocalarului care-ţi vinde la colţul străzii o cutie goală pe post de iphone. Cum altfel poţi judeca rocada Arafat – Ciuhodaru? A încercat să-l facă de băcănie pe doctor, aruncînd jegos ideea că nu acesta a creat SMURD-ul, ci… poporul român, apoi l-a plantat la sănătate pe ipochimenul acesta slinos, de care uslaşii trebuie să se felicite că au scăpat! Metodă mai bună de a-şi da cu tesla în cojones, nici că putea găsi.

A trebuit să pună UDMR-ul piciorul în prag, pentru a o scoate pe această clonă jalnică a lui Geoană din minister. După o zi! Cine-a mai rămas de murdărit? Foarte puţini. Poate un Isărescu să mai intre în malaxorul acesta pestilenţial. Dacă guvernatorul va mişca în front, fiţi siguri că va fi împroşcat cu zoaie. De la pupitrul prezidenţial, cu steaguri în spate. Individul n-are nici un Dumnezeu. N-a creat nimic, doar a demolat. Singura lui mare realizare e EBa.

UPDATE. Neapărat, dar neapărat, să citiţi editorialul lui CTP din Gândul, dacă nu sînteţi din cale-afară de pudibonzi: Marele Masturbator. E de colecţie.

De unde? De la ţară! Mai concret, există în mediul rural circa 3,3 milioane de gospodării familiale, conform precedentului recensămînt. Situaţia nu pare schimbată radical nici după recensămîntul din 2011. Nu avem şi o situaţie a cîinilor din aceste gospodării, dar putem presupune că sînt puţine care să nu aibă măcar un cîine de pază. Să zicem, pentru uşurinţa calculelor, 3 milioane de cîini. Din aceştia, cam jumătate sînt femele. Nesterilizate, cu mici şi nesemnificative excepţii.

Din 1,5 milioane de căţele, cel puţin un milion vor făta, anual. În medie, cam 3 pui la o femelă. Aşadar, în fiecare an se nasc în România (numai la sate), vreo 3 milioane de căţei. Ce se întîmplă cu ei? Unii sînt ţinuţi pe lîngă gospodării, alţii sînt daţi unor vecini, prieteni, rude, o parte sînt eutanasiaţi loco (înecaţi, de regulă), dar celor mai mulţi li se dă drumul pe uliţă, pentru că oamenii sînt miloşi.

Din 3 milioane “şeptel”, cel puţin 1,5 milioane intră în “fondul de vagabondaj”. Cum la sate nu prea au şanse să rămînă, goniţi fiind de ceilalalţi cîini de pază şi de gospodari, plus că nu prea au ce să mănînce, junii căţelandri o iau în haită peste cîmp, spre cel mai apropiat oraş. Spre tomberoane! Unde, eventual, vor fi prinşi, sterilizaţi, poate eutanasiaţi… Dar, în fiecare an, sute de mii de  “noi vagabonzi” vor invada oraşele patriei!

În consecinţă: pînă nu va apărea o lege clară care să oblige gospodarul să-şi sterilizeze căţeaua, această problemă se va perpetua la nesfîrşit!

Mai devreme, la Realitatea, o altă panaramă, de data asta coardă bătrînă, intrase în direct, ca să-l facă muci pe doctorul Arafat. Că asta face parte din fişa postului de preşedinte, dacă nu ştiaţi. Acum, chiar că nu contează subiectul, cine are dreptate şi alte alea.

Remarc doar că mai rămăsese un domeniu pe care nu pusese laba şeful statului, să-l reformeze pînă la plăsele: SMURD-ul. Şi un singur om, probabil, pe care nu-l stupchise împrăştiat: Raed Arafat. Un vizionar. Un profesionist.

Ei, l-a făcut şi pe ăsta de tot rahatul. În direct şi la o oră de vîrf. Ca o boreasă acrită, care-şi ridică poalele în cap, ca să fie mai convingătoare. Că doar cu asta se ocupă un preşedinte de ţară. La ce să ne mai aşteptăm? Cine ştie, poate intră mîine-poimîine omul în direct, şi le dă indicaţii ălora de la Cernavodă cît uraniu să bage în reactoare…

Admiţînd că ar exista un tînăr absolvent de facultate occidentală suficient de naiv (că prost nu poate fi, cu excepţia vreunei loaze de boss pedelic) să dea curs invitaţiei prezidenţiale, intuiesc doar că ar fi bruscat din capul locului cu un tir de întrebări. Băiete (fato) ce ştii să faci? Păi, ce să ştie, a terminat o facultate, să zicem la Oxford, e specializat, aşadar, în ceva, să zicem ştiinţe politice.

Ce experienţă ai? Pfff, experienţă, păi să vedeţi, abia am terminat… Eşti dispus la un program flexibil (ăsta e termenul care mă amuză cel mai cel, cum ar veni, să fii disponibil la orice oră din zi şi din noapte…)? Sigur, de ce nu, sînt tînăr (ă)… Pentru un salariu de 1000 de euro? Mda, cam puţin, afară cîştigi de 2-3 ori mai mult, dar, în fine, eşti acasă…

Booon, şi te angajează (eu nu cred faza asta, dar să zicem, de dragul discuţiei). Cît timp credeţi că va sta junele sau juna în postul de consilier la Cotrocenistu? O lună? 3 luni? 6 luni, dacă e mai rezistent (ă) la mojicii şi neamprostie?  Şi cum va reacţiona cînd marele gînditor îl (o) va chema după o noapte obosită şi va întreba, trîntind un damf de single malt: băi găozare (păsărică), ia zi, cum scap de uslaşi?

P.S. CABOTÍN, -Ă s.m. și f. Actor lipsit de talent (afectat şi înfumurat); (p. ext.) cel care urmăreşte succese uşoare prin mijloace ieftine, de prost gust. II. adj. prefăcut, fals, teatral. [< fr. cabotin].

Şi în sfîrşit, în sfîrşit, că Iri pohteşte la primăria Capitalei! Pentru că are muniţie în tunuri. Mişto sau ce? Acuma, eu nu cred că greşeşte Columbeanul. Electoratul nostru e cam voyeurist. Şi-i place bîrfa, mamă-mamă.  Aşa că ar fi dispus să pună ştampila pe un bărbătuş cam fanat, dar bogat, expert în baruri, jacuzzi şi fuste fragede, cu trecut mocirlos, personaj de emisiuni scandaloase şi erou de balade (vezi mai jos).

Ce vor face, în faţa acestei noi ameninţări, pedeleii? Dacă nu merge cu Nuţi, care nu ar trece de 5 la sută, oricîte poze kinky şi-ar face, ce-aţi zice de Moni? E liberă, e mişto, vorba fostului, are craci lungi, nu e deşteaptă, dar stă bine la alte capitole… Şi are informaţii nasoale despre contracandidat! Plus că şi-a băgat nasul şi prin politică, doar a fost consiliera prezidenţiabilului Nati Meir. Am avea o campanie tare veselă! Exact pe placul electorului care salivează abundent la tabloide…

…şi uite-aşa, ne-am băgat în 2012. Doamne-ajută!

Vă ofer vouă, cititorilor acestui blog, o mică bijuterie. De pe vremea cînd eram şi eu, vorba poetului Dinescu, “foarte tînăr şi la trup curat”. Rolling Stones, aşadar, în 1966, cu fondatorul formaţiei, Brian Jones (avea să moară peste 4 ani) la “dulcimer” (un instrument medieval) şi un Mick Jagger indecent de finuţ, într-un videoclip mai puţin cunoscut, interpretînd o melodie care s-a vrut a fi, dacă nu mă înşel, un tribut adus epocii elisabetane. Lady Jane, aşadar. Sper să vă placă. Să ne vedem/auzim/citim cu bine.

Aşa că, a ieşit “premiatul” cu pieptul înainte, să anunţe naţia că primarii vor neapărat creşterea taxelor. Şi nu doar primarii, staţi să vedeţi, chiar şi cetăţenii, patrioţi, au strigat în gura mare că vor taxe babane. Care cetăţeni? l-au întrebat gazetarii. Nişte cetăţeni înstăriţi, le-a explicat el suficient, unii care vor servicii mai bune.

Dar primarii, cum îi cheamă pe dînşii? Şi i-a numit Ialo, probabil ce i-au scris nişte unii pe o hîrtiuţă. Cutare din Vulcana-Băi, Cutare din Sălişte şi Cutare din Piteşti. Şefii organizaţiilor primariale, cum ar veni. Daa? Să-i întrebăm. Şi i-au întrebat. Ăia, săracii, habar nu aveau. Nu, domle, n-am cerut aşa ceva, nu ne-a întrebat nimenea de la minister! Ne uităm şi noi ca proştii la televizor!

Ei, şi a intrat Ialo cu “propunerea primarilor” în şedinţă de guvern, şi a ieşit după vreo oră… tot aşa: nu se face. Pe urmă s-a întors, opărit rău, la microfon, şi le-a explicat jurnaliştilor că… nu e momentul să…  Adică, vedeţi, primarii, cetăţenii, au vrut, dar noi nu şi nu, că ne gîndim la binele… Ho! Ho! Ho!

Eu am însă alte opţiuni: două fotografii cu un substrat asemănător. Prima e făcută în timpul unei demonstraţii din iunie 2011, în Vancouver, Canada. Un tînăr îşi linişteşte prietena, căzută pe stradă, după ce fusese lovită de poliţie. Un gest de o tandreţe neasemuită.

A doua imagine, vag asemănătoare, surprinsă recent, în timpul unei demonstraţii la Cairo, ne dezvăluie violenţa în starea ei cea mai oribilă. Mai abominabilă decît maltratarea unei femei îmi pare doar agresarea unui copil.

Biserica naşterii Domnului, de la Betlehem (Cisiordania).