Hai cu legea marţială!

Ministrul sănătăţii (!), Adriean Videanu (!!), zice că ministerul pe care-l conduce (!!!) analizează posibilitatea de a interzice întrunirile publice, pentru a limita răspîndirea “gripei porcine”. Frate, cred că s-a spăriat rău Bezmeticu ieri, la răzmeriţa oierilor, că l-au cam mototolit peizanii în faţă la Cotroceni. Şi uite ce-a fătat pisica! Mă întreb ce i-o mai trăzni prin creier Disperatului. Poate să interzică folosirea cuvintelor “Hayssam”, “Profesorul” şi “Udrea” în media. Sau, ce s-o mai lungim, să decreteze Legea marţială.

O moţiune otrăvită

Toată suflarea – politicieni, şahişti, pieţari, coafeze, machitori… – aşteaptă ziua de marţi, 13, să vadă, pică au ba miniguvernu? Sînt de ajuns voturile pedeleilor, plus trădătorii proaspăt cumpăraţi (ăia din PNL ), plus ce-or mai achiziţiona de pe piaţă pînă atunci, plus trădătorii ascunşi între nemulţumiţii pesediştilor (oamenii lui Mazăre?)  ca să nu treacă moţiunea? Probabil că nu.

Liberalii rămaşi în jurul lui Crin, care simt miros de sînge, de mînă cu udemeriştii, care s-au răzgîndit brusc şi ciudat, după ce o vreme ziceau că nu şi nu, dar şi Geoană cu ai lui, setoşi de-o răzbunare, adică “lotul 322″, vor da de pămînt cu bocii. Important e ce va urma. Cozmin Guşă arunca ieri o bombă interesantă. Omul lui Geoană mai calcă pe arătură, dar acum mai că l-aş crede. Ca unul mai umblat în ultima vreme prin secuime, ştiu ce dragoste mare e între udemerişti şi pedelişti.

Bref, Guşă zice că, după ce trece moţiunea, Băsescu îl va pune iar pe Boc să facă guvernul. Unul în care va intra şi UDMR! Cică ar fi fost niscaiva negocieri şi ar fi bătut deja ăştia palma!  Cu trădătorii de care vorbeam,  şi cu ce s-o mai găsi prin debaralele lui Băselu ( ălea pline de dosare), Boc 3 are şanse să treacă!  Ce ziceţi?  Gogonată mi se pare însă ştirea că ar urma să vină Videanu la apărare şi Ridzi la învăţămînt!! Dar, la cîte bizarerii îi trec prin cap Bezmeticului în ultima vreme, mai ştii?

Colivăreasa

Mă tot gîndesc, oare ce-o simţi domnul Cocoş despre isprăvile “găinuşei” sale? Numai să auzi/citeşti bîrfele suculente despre cea care nu-ţi poartă numele, dar îţi e soaţă cu acte, şi ar fi destul să te sui pe uluci, s-o iei pe “ulei”. Poate că discretului domn Cocoş nu-i pasă. Poate că profită în tăcere de notorietatea şi de relaţiile suspuse ale şturlubaticei sale jumătăţi. Poate că totul nu e decît un aranjament, un compromis. Un paravan convenabil. Habar n-am ce simte Cocoşul şi, la urma-urmei, de ce mi-ar păsa?

Văd însă cu oroare că ţaţa Nuţi nu pierde nici o ocazie să iasă la sfadă şi să-şi ridice poalele-n cap. Văd că dintre vuitoanele sale sare glodul de pe uliţele Pleşcoiului. Şi mai văd că PDL a devenit, conşiincios şi disciplinat, badigardul duduii. Nuţi Udrea se transformă, încet dar sigur, în colivăreasa propriului partid. Fiat Nutzi, pereat mundi!

Români, ardeţi gazul!

Aflat cu treburi prezidenţiale ( baie de mulţime) pe la Băileşti ( acasă la Nea Mărin), Traian Băsescu a devenit, brusc, serios, şi le-a zis celor adunaţi pe-acolo, cu treabă sau gură-cască: “Să vă spun eu cum e cu criza. Nu mai cred în analizele economiştilor. Prefer să-l sun pe Videanu, să-mi spună el cît e consumul de energie.” Ăia, care l-au aplaudat, care au rîs, care s-au încruntat, după posibilităţi. Probabil că cei cu IQ-ul cît numărul de la pantofi au şi căzut pe gînduri.

Bazîndu-se pe sfaturile Videanului, T.B. a tras pronto concluziile: din trimestrul IV se vor vedea ceva semne, iar de la anul creştem. Am zis! Vă daţi seama ce simplu era? Unde erau cu capul analiştii? Şi oare Boc de ce nu s-o fi gîndit să-l întrebe pe ministru acolo, la cabinet? Nu mai trebuia să taie 20 la sută din salariile miniştrilor, să-i trimită în concediu pe bugetari sau să-l vadă pe Pogea strofocîndu-se să explice, cu mustaţa zburlită, de ce e nevoie să subţieze bugetele ministerelor.

Ei, dar acum avem speranţe. În prag de alegeri prezidenţiale vom zări deja primii muguraşi rozalii, că vine frigul şi se va consuma energie, în draci. Spre sfîrşitul iernii va fi super OK, economia va fi în floare, vom depăşi criza fluierînd. Români, daţi drumul la gaz, băgaţi toate aparatele în priză! Le vom da cu tifla nemţilor, franţujilor şi englejilor, îi vom umili pe americani! Chiar, oare Obama are pe cine să sune, să-ntrebe cum e cu chilovatu’?

Ceva nu înţeleg, totuşi. De ce nu s-o fi consultat prezidentul cu “băieţii deştepţi” din energie? Putea să-l întrebe pe Băsescu cel mic, de pildă, că ăla ştie cum faci să cumperi energie ieftină.

P.S. Eu mă încumet să-i dau un sfat lui Traian Băsescu: Dacă simte  cumva că-l “traduce” specialistul Videanu, să tasteze pe calculatorul prezidenţial  http://w.w.w. transelectrica.ro. Poate afla acolo producţia şi consumul de energie electrică, instant!

Menajeria cu lachei

Mi-a plăcut şi l-am preluat cu dragoste şi niţică invidie profesională ( din Jurnalul Naţional)

“Deputaţi, senatori, miniştri, directori, afacerişti, burtoşi, chelioşi, scunzi, înalţi, blonzi, bruneţi, pedelişti, liberali, pesedişti…Toţi au ceva în comun. Ochii li se umezesc, inima le tresaltă, limba li se umple de miere, şalele le trosnesc în plecăciune, buzele le freamătă să sărute cât mai repede mânuşiţa Duduii. Elena Udrea le stârneşte tuturor fiori de voluptate slugarnică, căci îi face să simtă, sub mânuţa îmbrăcată în catifea şi unsă cu uleiuri scumpe, braţul de fier al stăpânului de la Cotroceni.

Elena nu s-a dat niciodată în lături, prin vorbe meşteşugite, să-şi trâmbiţeze trecerea pe care-o are la Palatul din Deal. Impertinenta rochiţă roz, emblema ultimei descinderi a Elenei Udrea în plenul Camerei Deputaţilor, a fost punctul de atracţie al bondarilor adulmecători de mierea puterii, feromonii Duduii zăpăcindu-i şi întărâtându-i să se calce în picioare pentru a-i sorbi cuvintele, a-i capta atenţia, a-i smulge un zâmbet binevoitor.

Parlamentul s-a prăvălit la picioarele ei cu onoruri de care nu au avut parte vizitatori precum Nicholas Sarkozy, Jaap de Hoop Scheffer, Lech Walesa. Şi asta chiar în ziua în care decideau să o ancheteze pentru matrapazlâcurile din ministerul în care Elena a descălecat acum câteva luni. Rochiţa, zâmbetele, faima Elenei şi-au făcut treaba. Acum, aleşii se roagă de ea să o ancheteze, iar ea îi sfidează”.

Cu pistolul

Din ce în ce mai des sînt sparte bancomate, case de bani, vistierii de firme, maşini, apartamente, chioşcuri. Din ce în ce mai des izbucnesc din te miri ce încăierări, cafturi, chiar răzmeriţe. Din ce în ce mai des se scoate cuţitul, se ridică toporul, se trage cu pistolul. Nici n-are rost să mai vorbesc de accidentele cumplite care se succed aproape zilnic.

Parcă ne-ar fi luat minţile criza asta blestemată, de care se ocupă cum văd doar analiştii străini. Noi avem treabă aici, cu dracii noştri. Te loveşti de oameni nervoşi oriunde: pe stradă, în baruri, în autobuze, pe şosele, prin intersecţii, la piaţă, ce să mai zicem de stadioane, unde îşi descarcă frustrările indivizi lombrozieni, cu fruntea cît macaroana.

Problema e că toată nebunia asta e încurajată şi de blegoşeala sau impotenţa autorităţilor. Voala de vezi: nu au rezolvat dubla crimă de la Braşov; nu i-au prins pe ăia de au jefuit banca din Cluj; nu l-au dovedit nici pe poliţaiul Cioacă, şi uite că se făcură doi ani de cînd biata Elodia a dispărut în neant.

Nu-i vorbă că vede mujicul român exemplul perfect la mai marii zilei, tot mai ţîfnoşi, tot mai isterici şi gata să mintă fără să clipească, mai ales cînd sînt bănuiţi sau dovediţi că fură cu notarul, cu primarul, cu hectarul, cu vaporul. Cam ştiţi despre ce vorbesc.

Din cînd în cînd mai găbjeşte poliţia nişte găinari precum ăia care au cărat ca proştii un seif de juma de tonă, n-au putut să-l desfacă şi l-au lăsat în drum. De ăia profesionişti, care şi-au făcut mîna în Spania sau Italia, nici nu se pot apropia.

În această atmosferă tulbure au prins tot mai mult curaj şi clanurile ţigăneşti. Aţi văzut mizeria din oraşul cu nume de împărat roman, Caracal. Nu-i vorbă că acolo s-au luat la harţă cu un interlop local, unul atît de dubios, că n-aş vrea să-mi dea nici bună ziua.   Oricum, poliţia caracaleană s-a dovedit total depăşită, a ajuns să facă dezbateri cu mafioţii şi tîlharii, de parcă ar fi fost o masă rotundă, ceva, şi nu  o rebeliune.

Aşadar, spargeri peste spargeri, tîlhării peste tîlhării, cafturi peste cafturi, răniţi, urlete, sînge, ochi injectaţi, bîte, topoare, pistoale, aburi de tescovină… Unde e organul? Organul face grevă, că n-a primit nu ştiu ce sporuri. Păi poate ne-ar trebui un alt organ. Unul meseriaş şi, cît de cît, curat, de care să tremure nemernicii. Şi care să facă ordine. Cu pistolul, dacă altfel nu merge.

Fratelo şi Blondelo

Cînd toată suflarea aştepta un scandal monstru inventat/provocat de preşedinte ca să acopere mizeria Udrea, ce să vezi, a venit! Numai că-l loveşte direct şi năprasnic pe Traian Băsescu. Povestea asta cu frăţiorul băgat într-a firmă “făcută” să opereze afaceri superprofitabile cu arme, desigur, cu statul, miroase rău. Şi, e clar, l-a prins descoperit pe preşedinte, care se încurcă penibil în explicaţii.

Ba îşi cere scuze, ba îl “somează” pe frati-su să iasă din firma aia nenorocită, ba se plînge că prostiile lu ăsta micu o să-l determine să nu mai candideze, ba zice că el, care se laudă că e cel mai informat om din ţară, n-a ştiut nimic, ba iese mai tîrziu şi afirmă fără să  sughită că frăţînele habar n-a avut ce-a semnat! Cine şi ce să mai creadă? Mai intervine şi Mircea B., fratelo, şi se miră, cum, el nu poate să facă ce vrea în ţara asta, unde Big brother e şef? Iar omul pare chiar sincer.

Ar fi păcat, pe de altă parte, s-o uităm pe Nuţi. Prestaţia madamei la comisie a fost memorabilă. Mi-am imaginat imediat o chivuţă care blestemă şi-şi ridică fustele în faţa “organelor” venite s-o amendeze pentru că vinde seminţe fără autorizaţie. Chiar aşa, de ce s-a dus Udrea la comisie, după ce s-a jurat că nu şi nu? Păi nu vă e clar? Ca să-i scuipe-n faţă pe “securişti”(citat din E.U.). “M-am prezentat din respect faţă de instituţiile statului”- zise duduia, şi fleoşc, o flegmă:dacă nu schimbaţi comisia, nu mai vin, na! Imediat după spectacol:”am fost foarte drăguţă şi simpatică” Ptiu, să nu se deoache.

Ceva mai tîrziu:”Comisia de anchetă mi-a transmis solicitări pe care nu le înţeleg deloc, gen jpg, gif sau pdf”. Cred că puştanii amatori de “Counter strike”, jocul acela pe calculator, s-au pişat pe ei de rîs auzind-o pe distinsa doamnă ministru, doctor şi conf univ…

E uluitor cît de mult seamănă cei doi piloni pe care se bazează total T.B. Şi care-i sînt, normal, aproape de sufleţel: Fratelo şi  Blondelo. Ambii sînt impertinenţi, aroganţi, tupeişti, profitori, oportunişti, şantajişti, cam sfertodocţi, dar foarte plini de ei. Nişte personaje triste, în fond. Şi care vor dispărea în uitare, odată cu ieşirea din scenă a păpuşarului. Ceva mai bogaţi, desigur…

Bădiţa cu tractorul

Preşedintele nostru a venit  la Braşov. Aici, în oraşul de la poalele Tîmpei (ce-mi place expresia asta tîmpiţică!) el a fost invitat de nişte oameni. De bine. Un om de bine e miliardarul Neculaie. El a candidat pentru Parlament. El nu a cîştigat, din păcate. Omul de bine Neculaie e un industriaş de marcă. . El  e  stăpîn peste platforma Roman, mîndria de altădată a Braşovului şi a industriei socialiste, cu  vîrful său de lance, industria constructoare de maşini. El produce camioane. Pentru americanii din Irak.

Acum, la Roman se fac şi tractoare. Ce frumoase sînt tractoarele U 650, gata să intre, puternice şi roşii, în brazdă! Ele ne amintesc de vremurile  cînd le vedeam defilînd la 1 mai şi 23 august. Ce mîndri eram! Aşa că, Neculaie l-a rugat pe şeful său de partid, primarul Scripcaru, să-l invite pe domnul preşedinte să vadă cele mai noi produse ieşite de pe benzile de montaj ale platformei. În ciuda crizei economice, la Braşov sînt oameni harnici şi inventivi, care, lucrînd zi şi noapte, la foc nestins, au reuşit să depăşească planul.

Bădiţa Traian, cum i se spune, cu duioşie şi respect, a admirat cele mai noi produse ale braşovenilor şi s-a urcat pe un tractor proaspăt vopsit şi pregătit de livrare la export. Lui i-a plăcut. Ce fericit era preşedintele pe tractor! El a glumit cu oamenii muncii şi cu proiectanţii şi i-a transmis unui oarecare Mubarak să-i spună lu fi-su că a cîştigat pariul. El s-a bucurat că tractoarele produse la Braşov vor ara pămîntul pe malurile străvechi ale Nilului. Ne bucurăm şi noi. Chiar dacă celebrele tractoare U 650 sînt produse de o firmă egipteană, în ele e înglobată sudoarea oamenilor muncii braşoveni..

Cu ajutorul Egiptului, România redevine o forţă industrială care va fi admirată şi respectată pretutindeni în lume. Pentru că România e o ţară bogată, cu oameni harnici şi plini de optimism, chiar şi pe vremuri în care criza face ravagii în alte părţi. România produce din nou camioane, tractoare, dacii şi alte produse de înaltă tehnicitate. ” Dar steluţa cea de sus/ oare ce-o avea de spus?”( am citat din poezia  Stema ţării, de Mihai Beniuc. Sau era Victor Tulbure? E mult de cînd am învăţat-o la şcoală). Eu sînt fericit, ca braşovean de viţă veche, că putem retrăi, fie şi parţial, acele vremuri minunate, pline de succese, în care stema ţării era simbolul dictaturii populare. Iar bădiţa Traian e foarte popular.

P.S. Cu intuiţia sa legendară, T.B.  a propus ca, după “prima casă” şi “primul siloz”, guvernul să lanseze şi programul “primul tractor”. Asta înseamnă că va face domnul preşedinte un alt pariu cu fiul lui Mubarak, Alah să-l aibă-n pază, pentru ca România să importe din Egipt tractorul produs la Braşov?

Codul prostiei

Dacă aveţi de gînd să vă faceţi aprovizionarea la supermarket, mai gîndiţi-vă. Roşiile sînt seci, salata ofilită, ceapa verde parc-a fost scoasă din beci, mărarul arată ca o mînă de iarbă morfolită de vite, de mezeluri nu te poţi atinge, ouăle sînt la preţ dublu faţă de ce mai găseşti prin city… Sînt şi ceva oferte interesante pe la  bere, apă minerală şi hîrtie igienică, mai dai şi peste mărfuri ok pentru buzunare subţirele dar, una peste alta, marii retaileri ne cam trag ţeapă. Ca să nu mai spunem că şi angajaţilor, prost plătiţi, li se rupe dacă roşiile sînt stropşite sau dacă una scrie pe raft şi alta e socoteala la casă.

Dacă urmăreşti niţel informaţia economică, o să afli repede că în Românica se face, de departe, cel mai dolofan profit în zona super şi hypermarketurilor. Cunoscătorii susţin că lanţurile cu pricina au la noi cîştiguri cu 30-40 la sută mai mari decît în ţările de origine. Hai să nu insistăm acum pe ce mai vezi pe-acolo – păsări ţopăind printre rafturi, pisici îndestulîndu-se în galantare, şobolani, carne stricată… Să zicem că sînt accidente. Mizerabile, vă daţi seama, chestie care arată şi o doză de nesimţire din partea unor firme cu pretenţii dar, mă rog, accidente. Bine, dar preţurile şi calitatea? Aici e de povestit. Ca s-o scurtez, n-am văzut nicăieri prin Vest hoţie ca aici la cafea. Găseşti doar două “sortimente”. foarte proastă şi foarte scumpă. Cine-a fost afară ştie ce zic.

Ei, şi-acum venim la subiect. Vă aduceţi aminte, presupun, cu ce tam-tam s-a semnat anul trecut, în iulie, un Cod de bune practici menit să pună capăt jafului la care se dedau retailerii. Iar asta doar la presiunea producătorilor, care s-au trezit că marfa lor e de pînă la 5 ori mai scumpă, după ce perfidele reţele pun vreo 13 taxe “de raft”, ca să umfle artificial preţurile. Buun. Prin octombrie, aflam că numitul Cod va fi transpus într-o Ordonanţă de urgenţă. Am depăşit zavera alegerilor, s-a instalat noul guvern, s-au mai scurs, în buna tradiţie a locului, cîteva luni şi iată că, ce veste, în aprilie executivul a aprobat Codul! Ministrul peste agricultură, Ilie Sîrbu, ieşea atunci pe sticlă şi anunţa, triumfalist, că gata, s-a rezolvat, vom avea la  supermarket mormane de produse româneşti, iefine şi bune! Şi iar au trecut lunile… Ce zice azi nea Sîrbu? Că nu s-a mai dat OUG, i-auzi brîul, ” ca să se grăbească procesul”!  Şi că a fost trimis proiectul la Parlament. Unde, of course, s-a împotmolit la comisii. C-aşa-i acolo: ori n-au timp, ori n-au cvorum, ori n-au chef. Acu ni se promite legea pentru la toamnă.

Pun la bătaie un pachet de Arabica şi un bax de hîrtie igienică: nu va fi gata nici atunci. Auzeam, ieri, un producător de nu ştiu ce, mezeluri, parcă, foarte sictirit, zicînd că autorităţile nici nu vor Codul. Şi că-l folosesc doar ca armă electorală. Aşa că, franţuzul şi neamţul, îi ştiţi, îşi pot freca în continuare degetul mare de arătător. Şi să bea un chartreuse sau un şnaps, după caz, în cinstea guvernului Boc.

( acest editorial a fost publicat în cotidianul Braşovul Tău de luni, 10 august 2009)

Sînt dator vîndut

M-am trezit ieri dimineaţă şi, pînă să-mi beau cafeaua, am realizat că datorez 1500 de euro. Cum dracu? Iac-aşa, asta e partea mea din datoria pe care ţara a făcut-o în doar 6 luni. 33 de miliarde de euro! Ameţeşti numai cînd te gîndeşti la suma asta. Dar dacă pun la socoteală şi datoriile mai vechi ale ţărişoarei, ajung la un deficit personal de 3000, rotund. Nu e bine. Bun, n-o să mă caute cămătarii pe-acasă, să-mi ia gîtul, dar o să mă ardă statul unde mă doare mai tare: impozite, taxe, începînd cu alea locale, că tot s-au scumpit apa şi gunoiul, preţuri umflate ş.a. O să vină să-mi plîngă vecinul, că ce face el după ce iese din şomaj, o să mă întrebe disperat amicul, ce se va alege de el şi de familionul lui dacă se-nchide IAR, o să se-nmulţească atacurile armate la bancomate, case de schimb, bănci şi alte alea, dar altfel va fi bine.

E tot mai clar, cabinetul bocilor habar n-are de unde să scoată bani, dacă se împrumută lunar cu vreo 2 miliarde ( euro) doar ca să nu le sară-n cap bugetarii şi pensionarii, că ăştia sînt baza la votul din toamnă. Dacă m-ar întreba pe mine, i-aş spune cabinetului, simplu: taie, bre, din cheltuieli! Că eu aşa fac : beau bere la 1,35 lei doza( am găsit o ofertă de piva poloneză), îmi număr ţigările ( pînă m-oi lăsa), trag la ghiveciuri de legume, închid televizorul că, după ce consumă curent, te mai şi tîmpeşte, … am o listă lungă. E drept, mă mai ajută şi CET-ul, că mi-a tăiat apa caldă, aşa că fac duş cu ligheanul, ştiţi ce haios e ?

Ce economii a făcut impotentul guvern al ţării mele ” alese” ( land of choice, ce naiba) în primul mitan, cum scrie în Gazeta sporturilor? A făcut pe dracul  ghem. S-a tot lăudat că taie de colo şi de colo, dar tot sectorul privat e ăla cu reducerile. Şomajul, care bate spre milion, de acolo vine. Că n-o să vezi funcţionari disponibilizaţi, să-şi caute de lucru pe la AJOFM. Zeci de mii de firmuliţe cu 2-3 amploaiaţi trag obloanele, iar alea mai măricele reduc pe rupte salariile angajaţilor. La stat, nimic! Tot ce-a făcut cabinetul ăsta bicefal a fost să arunce în ventilator cu rahatul  impozitului forfetar. Primul cosaş al ţării tot ameninţă că taie din agenţii, că reduce aparatul birocratic, şi cîte altele, dar din toate nu ne-am ales decît cu rizibila propunere de a-şi lăsa miniştrii o cincime din leafă la casierie. Vă daţi seama că i-au rîs ăia-n nas. Pînă şi băieţii  cu laptoape de la FMI  le-au spus-o pe şleau: băi, aţi sărit calul cu cheltuielile publice! Credeţi că le pasă? Ce, e datoria lor? E a mea, frate! Aşa că, vedeţi, de-aia mă pun în fiecare dimineaţă şi, înainte să-mi beau cafeaua, număr îngrozit eurocenţii care se adună la datoria mea publică.

( vezi editorialul şi  în cotidianul Braşovul tău de luni, 3 august 2009)

Bine aţi venit în România!

În timp ce Contador pedalează ca un nebun pe Mont Ventoux, iar Cristi Minculescu, jigărit dar viu, urlă “Bună seara, prieteni!” la festivalul Peninsula, politicienii noştri se hîrjonesc voioşi prin debaralele patriei. E-atîta veselie în ţara asta, de-ţi vine să crezi că nici n-a ajuns  criza în Dacia Felix.

La Braşov, 100.000 de oameni se spală, ca zairezii, la lighean, dar ministrul Dezvoltării a venit, radios, nu să vadă  ce e de făcut cu blestematul ăsta de CET, ci să inaugureze 6 kilometri de ocolitoare. Care s-au şi paradit a doua zi. Probabil că, peste o săptămînă-două, după ce asfaltatorii vor drege tronsonişorul, va veni şi Berceanu să taie panglica.
Mai la vale, spre Dîmboviţa, preşedintele are treabă cu alte “panglici”. Cu Spiru Haret, cu Geoană, cu bostănarii… Nu-i vorbă că a întors-o bine – măiastră mişcare, să meargă la Dăbuleni! – dar cu Spiru a cam zbîrcit-o. S-au burzuluit pînă şi intelectualii săi de suflet – vi l-aţi fi imaginat pe Liiceanu acuzîndu-l pe şeful statului că ţine partea “fabricii de diplome”?
A început în trombă şi bătălia pentru/contra Udrea. După scena de 75.000 de euroi avem acum o scenetă cu perdelele de 70.000.Conclavul pesedist a hotărît, în buza week-end-ului, să susţină mişcarea liberalilor de a se face o comisie pentru faptele de arme ale ministresei turismului. “Comisia lui Vanghelie”, cum bine i-a zis blonda, pentru că eminenţa tuciurie i-a biciuit serios pe şovăielnicii din PSD să zică “da”, deşi mulţi se cam tem că vor fi scoşi pe targă de la guvernare. Pînă şi Hrebe a strîmbat din nas, bombănind sforarul că n-ar fi prea bună în acest moment politica de tip ” ba pe-a mă-tii”.
Între timp, Boc a luat, ţineţi-vă bine, prima măsură anticriză: a hotărît ( de capul lui?), să taie 20 la sută din lefa miniştrilor! Cică să dea exemplu. Cui, frate? Poate cabinetului său, care s-a împrumutat  în juma de an cu 11 miliarde ( de euro!) de la bănci.Aproape 2 miliarde pe lună, doar ca să poată plăti pensiile şi salariile bugetarilor. Acum, pe bune, singura măsură anticriză care a avut efect benefic pentru amărîta economie românească, a fost luată de …Germania! Programul Rabla nemţesc a dat de lucru, full time, celor de la Dacia. Care, mă gîndesc, o pomenesc în rugile lor pe cancelăreasa Angela. Că ai noştri n-au timp de fantezii d-astea XXX, prea ocupaţi fiind cu datul la gioale, apariţiile incontinente pe la televiziuni, vizitele pe şantiere prăfuite sau descinderile pe la petreceri rustice, cu bundiţe şi ţucături.
Dar cel mai fain episod al săptămînii  s-a petrecut sîmbătă, la Bechet. Unde o fetiţă i-a urat lui Băse ” Bine aţi venit în România”! Monumentală urare. Mai poftiţi pe la noi!

Huiduieli

La cea de-a 16-a baie de mulţime din acest an, la Tuşnad, Traian Băsescu a fost huiduit. Ce-i drept, a căutat cu obstinaţie preşedintele această confruntare. Vorba unui coleg, s-a dus chitit să-i întărîte cu băţul prin gard. Ca pe cîini.E ca şi cum te-ai duce în casa unui gospodar şi i-ai zice, după ce te-a cinstit ăla cu un chimion secuiesc, bă, Loţi, nevastăta-i rea de muscă!

Nu-i bai, că nu voturile maghiarilor  îl interesează pe primul turist al naţiei, ci ale băţoşilor din P.R.M. şi P.N.G. Care, e uşor de presupus, au fost încîntaţi văzîndu-l pe Băse cum le dă ungurilor cu autonomia-n cap.

În alt colţ de ţară, la Timişoara, nişte netrebnici au aruncat cu ouă după cel  dintîi dintre miniştri. Nu l-au nimerit. Mă gîndesc însă că oamenii nu-s încă disperaţi, din moment ce-şi permit să zvîrle cu alimente după demnitari. Chestia e că dacă se învîrtoşeşte criza şi sărăcia devine endemică, va fi de rău. Că în loc de ouă pun mîna amărăştenii pe borduri, ceva… Oricum, întîmplarea l-a cam zdruncinat pe şeful guvernului, care s-a dus să se relaxeze la o coasă, în popor. După care a cumpărat de la ţărani prune şi porumb fiert, cică pentru miniştri. Acu, s-or bucura şi sărăntocii de Niţă, Videanu, Bazac… de o pomană, acolo.

Cel mai rău a păţit-o însă Nuţi Udrea.Obişnuită să fie întîmpinată cu plecăciuni şi covor roşu, ca la Mamaia sau Sibiu, ministreasa s-a aventurat undeva, prin Caraş-Severin, la Gărîna, unde a descins, frivolă, în mijlocul unei cinstite adunări de vreo 7000 de oameni, veniţi la un festival de jazz. Ăia, nimic, au huiduit-o în draci! Ba, zic jurnalele, unii i-au aruncat şi niscaiva vorbe porcoase. Urît. Greşeala Lenuţei, scrie un forumist, e că i-a confundat pe iubitorii de jazz cu amatorii de manele. Care sînt, se ştie, vajnici susţinători ai portocaliilor. Un altul scrie pe forum că Udrea n-ar trebui să se mai ducă între intelectuali, dacă nu-s de casă. Că intelectualii, vorba altui comentator, sînt sătui de oranjadă.

A încurcat-o însă şi Ecaterina Andronescu, huduită copios chiar de colegii din partid. Ministrul învăţămîntului a făcut prostia să se lege de universitatea Spiru Haret, supranumită cu temei “fabrica de diplome”. Vă puteţi imagina ce punct sensibil a atins Cati în partid? Cîţi pesedişti de frunte şi-or fi cumpărat diploma la Spiru Haret? Şi cîţi or mai fi pe ţeavă? Cel mai înverşunat e Vanghelie. Să-l înţelegem. Omul e , la 4o de ani, cu şcoala neterminată. Poate vrea  o licenţă sau, de ce nu, un doctorat, acolo, să intre şi el în rîndul lumii, ce dreacu!

Doamna romă nu e ţigancă împuţită

Disperat   e în ultima vreme preşedintele. Uneori parcă mi-e şi milă de el . Uite ce stîngaci încearcă să şteargă din memoria colectivă gafa aia nenorocită de acu mai an. Aia în care o face ţigancă împuţită pe o reporteriţă. Sîmbătă, TB s-a repezit să pupe o , îl citez, “doamnă romă”, după care  a exclamat că i-a plăcut! Dar i-a scăpat un alt porumbel din gură tot acolo, la Rastoliţa, prin Mureş: le-a urat poporenilor adunaţi buluc la nu ştiu ce serbare populară “Să trăiţi bine”! Mă gîndesc ce şi-or fi zis răstoliţenii, cel puţin ăia mai cu glagore: că s-a prostit preşedintele sau că face mişto de ei? În fine, mă întreb  amuzat ce va urma, unde  se va mai duce  şi ce va mai brodi prezidentul pentru a spăla insulta cu pricina. Poate la o nuntă ţigănească, unde să fie şi naş. Poate va vizita un palat din alea cu zeci de turnuleţe şi cu semnul de merţan pe acoperiş. Eu îi sugerez să vină şi pe-aici, prin Săcele, Tărlungeni, Caţa… Să-l văd într-o ţigănie adevărată, pe uliţe mizere, înconjurat de puradei în curul gol şi de  pirande guralive, care să-l tragă de haine ca să-i dea în bobi. Dar, mai ştii, la cît de disperat e omul în ultima vreme, ar fi în stare s-o facă şi pe asta.
Pe de altă parte, nu uită şeful statului să-i mobilizeze pe cei din camarilă. Cu predilecţie pe regii asfaltului. După ce i-a adunat pe toţi şi i-a asigurat că se pot baza pe el, le-a promis că va bate toată vara şantierele patriei Va avea grijă, nu mă-ndoiesc, să le umple şi buzunarele. Că de-acolo va veni partea lui, pentru campanie. Vineri, Băsescu s-a repezit , cu presa după el, pe şantierul de prea multă vreme începutei autostrăzi Bucureşti-Braşov. După ce locul fusese bine bătătorit de Berceanu şi Boc. Pregătirea a fost cam în pripă.Şantierişti cu salopete noi, fierari- betonişti cu căşti lustruite, nişte zilieri stropind praful, să nu se înece cîrmaciul, alţii bătînd ţăruşi pentru ţarcul presei. A venit val-vîrtej şi s-a apucat să-i predea italianului care construieşte  tronsonul o mică lecţie de arheologie aplicată. Că la Roma nu s-ar fi încurcat ăia cu siturile arheologice, ar fi construit şi gata!  N-a scăpat ocazia de a mai da  niscaiva indicaţii ( trebuie schimbată legea, să se poată expropria mai ieftin, şi ia luaţi, băi, italienilor, fier-beton de la noi, că ne moare siderurgia). A mai dat nas în nas cu “regele” Dan Besciu, apoi a dispărut cu gipanul într-un nor de praf, lăsîndu-i în soare pe alţi doi “regi”, Căşuneanu şi Umbrărescu. Nu-i nimic, vara e lungă , le va veni şi lor rîndul…

Ave Maria Magdalena !

Îmi imaginez lesne cum ar fi reacţionat Traian Băsescu dacă ministrul Ridzi ar fi fost liberal,udemerist sau pesedist. Ar fi ieşit repejor pe sticlă şi ar fi dat de pămînt cu nemernicul. Iar DNA, vă daţi seama,ar fi început pronto urmărirea penală.

Deocamdată, însă, “Direcţia juridică a PDL”, cum inspirat numea cineva DNA, se face că plouă. Semn că nici şeful său de facto nu ştie cum s-o-ntoarcă. De zile bune, Traian Băsescu tace copios. Deşi, spun cei care au studiat cazul, dovezile împotriva ministresei sînt covîrşitoare. Ce ştie TB şi nu ştim noi? O fi adevărat că banii de la minister au intrat în puşculiţa de campanie pentru EBa?

Dacă e aşa, şeful statului chiar are o problemă, mai mare decît casa fiicei-notar. Pentru că ar fi vorba de corupţie-corupţie, după dicţionar! Chestie care, într-o ţară normală, s-ar lăsa cu pîrnaie! Aşa stînd lucrurile,ce-ar putea să facă preşedintele? Dacă o “sfătuieşte” pe Ridzi să-şi dea demisia, nu e bine. Nu stinge scandalul, nu îngroapă comisia parlamentară,şi nici nu închide gura presei, care cine ştie ce “schelet” mai găseşte prin debaralele ministerului.

Dacă o ţine în funcţie, iar nu e bine, că-i sar greii partidului în cap.Şi-aşa, alde Blaga, Preda,Berceanu… nu înghit ascensiunea noii “gărzi pretoriene” a preşedintelui. În plus, PDL va repeta, în oglindă, imaginea PSD-ului de-acum un deceniu care făcea zid în jurul hoţului de Bivolaru. E clar, scandalul trebuie stins, dar cum? Poate cun un alt scandal, şi mai gogonat!

Nu e exclus ca TB şi oamenii lui să lucreze la un scanariu. Între timp, PDL se comportă, cel puţin la vîrf, ca un om mahmur. Partidul e, o să fiţi de acord, bulversat rău de această interminabilă daraveră. Aşa că cei mai cu scaun la cap, gen Cezar Preda, cer, logic, o măsură radicală: să plece Ridzi. Cei din garda pretoriană – Udrea, Boureanu, nici nu vor să audă.

Iar între cele două găşti sînt o mulţime de pedelişti năuci, care pendulează între o tăcere sănătoasă şi nişte explicaţii halucinante. Cazul deputatei Brînduşa nu ştiu cum, care a comparat-o pe ministreasă cu Maria Magdalena! Şi ce face în timpul ăsta mironosiţa? Respinge cu dispreţ acuzaţiile, se milogeşte de aia mică să-l sune pe ăla mare să-i transmită lu ăla micu din guvern s-o lase-n pace, apoi iese în public şi declară, cu ţîfnă, că nu pleacă. Ave, Maria Magdalena!

Gafa întronizatului

“P.S. Vicenţiu i-a mulţumit ministrului Dezvoltării, Vasile Blaga, pentru programul de reabilitare termică a clădirilor” ( agenţiile de presă, duminică ). Epocalul eveniment s-a săvîrşit cu ocaziunea întronizarii prea numitului mai sus în funcţia de  staroste al episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor. Eu cred, Doamne iartă-mă, că întronizatul a gafat ca un ucenic de călugăr ( dacă există aşa ceva). Dacă voia să strecoare o limbă în augustele urechi din partidul celui care a şi ţinut un spici în altarul catedralei, PS-ul ar fi  trebuit musai să mulţumească, după cum urmează : premierului Boc, pentru că există; ministrului Udrea, pentru sloganul “The land of choice” ; ministrului Pogea, pentru impozitul forfetar; ministrului Ridzi, pentru fabuloasa ei scenă; ministrului Paleologu, pentru că s-a certat vitejeşte cu nu ştiu ce viceprimar, chiar lîngă blocălăul care ardea la doi paşi de Biserica armenească; şamd. Apoi, nu avea voie să uite proaspăt întronizatul de aia mică, pe care trebuia s-o felicite pentru primirea  în grupul popularilor europeni. Şi, ca o cireaşă pe colivă ( sau  tort?), era o-bli-ga-to-ri-u  să-i  să-i pupe dreapta celuilalt ocupant de tron, şi să-i facă o urare de viaţă lungă, întru fericirea şi bunăstarea  preoţilor şi enoriaşilor. Prea întronizatule, ai zbîrcit-o!

Bă, e re-ce-si-u-ne!

Preşedintele şi-a umflat pieptul şi, în faţa guvernului, a presei şi a întregii lumi, a anunţat tenebros: e re-ce-si-u-ne. Pe silabe, să fie limpede. Aţi înţeles băi, blebedocilor? Ce se tot fîţîie demagogii ăia (aşa le-a spus) pe la televizor să vă spună prostii. Ascultaţi la mine, sîntem în deep shit. Nu merge economia, nu-s lovele. Trebe o nouă rectificare. Una negativă, e clar? Altfel, adio salarii. Şi voi, miniştrilor, să vă băgaţi minţile-n cap. Să nu cheltuiţi aiurea. Că am eu nişte informaţii. Şi nu ascultaţi de Banca Naţională, că dă semnale false. Cică va fi bine! Să pună mîna BNR şi să dea drumul la rezervele băncilor. Şi să daţi sporurile la militari. Doamnă, nu cumva să scoateţi sportul. Şi ia vedeţi că nu avem tinichigii, dar avem filosofi. Ce şcoală-i asta? Sînt cu ochii pe voi!

Şi abia plecă bătrînul. Ce mai freamăt, ce mai zbucium! Au ieşit de-a valma pe sticlă, deontologii, să traducă, să interpreteze, să aplaude sau să huiduie, după posibilităţi. Că a vrut să ia caimacul. Că a fost o punere în scenă. Că ne-a spus ce ştia toată lumea. Că le-a arătat unor şefi de ministere pisica (Blaga, Pogea, Nica, Andronescu). Că i-a dat o copită lui Isărescu, aflînd că omul are o cotă de credibilitate bunuţă. Că a preluat dispreţul proletcultist faţă de cel ce nu produce sau îndoaie tablă (tinichigii versus filosofi). Că a fost prea ocupat cu mulsul oilor, pupatul oşencelor şi alte alea vesele, şi d-aia n-a văzut criza pînă acum. Că a vrut să arate cine-i şeful.

Eu cred că toate astea-s nişte mizerii. Răilor! Dacă ieşea Boc şi zicea că e recesiune, îl credeaţi? Ei, vedeţi! Ia, puneţi mîna şi îndoiţi tablă, ceva, lăsaţi filosofările astea de doi lei!

gaura dulce

În spatele clădirii halelor din Piaţa Sfatului, devenită mai tîrziu “Cerbul Carpatin”, exista înainte de război o bodegă celebră în epocă, a cărei firmă, inscripţionată, cu un umor şăgalnic, “Gaura dulce”, era ocazie de multe şi deşucheate glume în rîndul chefliilor. Se spune că, la “Gaura dulce”, găseai cea mai grozavă tuslama din partea asta de ţară. După revoluţie, localul a recăpătat o vreme vechiul nume, după care, pudibonzi, proprietarii l-au rebotezat. Braşovenii i-au spus însă mereu locantei “La curul Cerbului” (conform DEX, cur = şezut, popou, din latinescul culus).

Ce vreau să spun cu asta? Păi, plimbaţi-vă niţel doar prin centrul vechi al Braşovului, şi o să constataţi că sînt rarisime firmele cu iz neaoş. Parcă ne-ar fi ruşine cu un “Mielul Alb” (a dispărut de ani buni), sau “Doi Cocoşi” (turcii care l-au preluat i-au zis “Mado”), sau atîtea alte vechi denumiri care făceau parte din tradiţia locului. Acum mergem să luăm masa sau să bem un şpriţ la “Blue Corner”, “Four Roses”, “Civic Center” sau “Oasis”. Firmele îşi spun ba “Pink Advertising”, ba “Happy Holliday”, ba “Froggy”, ba “Golden Blade” sau “My Place”. Mă şi mir că mai există o firmă ca “La Vatra Ardealului”, excelenta cofetărie de lîngă Biserica Neagră, sau “Roata Norocului” a făgărăşeanului Mihăilă! Dacă tot s-a intrat în furia asta anglo-americanizantă, ce-ar fi să schimbăm şi numele Braşovului? Chiar, cum i-am putea zice mai english oraşului nostru? Daţi-mi o idee.

Nu am nimic împotriva neologismelor, să fie clar. Mă irită însă invazia asta caraghioasă şi uneori oribilă de denumiri, mai ales englezeşti. Pe de altă parte, nu cred că e bine să facem cu tot dinadinsul paradă de neaoşisme. A făcut-o Ceauşescu destul. O fac şi francezii, care au ajuns în penibila situaţie de a schimba pînă şi denumirea acelui arhicunoscut accesoriu al calculatorului pe care tot mapamondul îl ştie de “mouse”. I-au zis “souris”, adică şoricel, în limba lor!! O stupizenie. Bine, nici aşa, dar de ce-am traduce delicata şi suculenta “Gaură dulce” prin “The sweet hole”?

Mîţîieli şi disperări

Campania asta electorală ar fi fost de tot leşinată dacă n-am fi avut parte de personaje şi întîmplări, pitoreşti uneori, caraghioase alteori, sau de-a dreptul idioate în unele cazuri. Ce să alegem? Mîţîielile odraslei prezidenţiale? Panseurile lui Vanghelie? Oile lui Flutur?

Au fost destule chestii care i-au amuzat pe unii şi i-au enervat pe alţii. Fapt e că, mai ales în ultima săptămînă, am sesizat un soi de disperare uşor schizoidă în staff-urile principalelor partide. Care s-au întrecut, fie în organizarea de serbări cîmpeneşti, fie în inaugurarea unor drumuri, podeţe, intersecţii, bretele, fie în vizite de lucru pe şantiere de mult începute şi cine ştie cînd terminate, fie în lansarea de imnuri, cîntecele şi sloganuri.

În subterane, fiecare spionează pe fiecare, se lansează diversiuni pe site-uri şi bloguri, se aruncă acuzaţii de fraudă, mită cu pui şi ulei, se nasc scenarii apocaliptice, ba se împart şi ceva pumni, pe la cîrciumi săteşti. Şi pentru ce? Pentru 33 de cetăţeni care vor merge în Parlamentul European? Fireşte că nu-i asta miza cea mare. Prezidenţialele din toamnă, acolo bat toţi. Pînă şi juna cu buze ţuguiate şi vorbă gîfîită e aruncată-n luptă, zic unii, ca un soi de test pentru prezidenţiale. Dacă nu iese la vot aia mică, e de rău, ce-o să zică lumea, că nici atît nu poate face tătuca? Aşa că toată suflarea portocalie trage tare s-o ţină pe Eba în atenţia populaţiei. Cum-necum, duduia trebuie să cîştige! Dincolo, în tabăra roşie, a fost ridicat pînă la isterie tonul împotriva “dictaturii portocalii”.

Ponta i-a îmbărbătat pe tinerii din partid cu un cîntec războinic al partizanilor italieni care luptau împotriva lui Musolini. “Ei au banii, noi avem oamenii” – ţipa vineri Ponta la tinerii pesedişti, în rîndul cărora a fost primit cu pompă un june congolez. Tot e ceva. Nu mai migrăm în Congo, îi aducem pe amărăştenii ăia. Salut.

Ce dracu e Thomascook?

Mă uit pe nişte statistici ale OMT (Organizaţia Mondială a Turismului) şi mă crucesc: în 2007, România a întrecut la cîştigurile din turism, pe-aici, prin Europa, doar Moldova şi Georgia. Bulgarii ne surclasează, au cîştigat dublu! Mai la vest nu mă uit, că-mi vine rău. Ce naiba au bulgarii şi noi n-avem? Litoral? Avem. Munţi? Aşijderea. Brînză, iaurt, alte alea naturale? Păi, avem, nu? Şi-atunci, de ce se îmbulzesc nemţii, englezii, belgienii în Bulgaria şi ne ocolesc pe noi?

Nu ştiu cum e la sud de Dunăre. Am văzut nişte reportaje şi cam atît. Aud că au condiţii de cazare şi masă mai bune decît noi şi la preţuri mai mici. Că la ei “all inclusive” e regulă, pe cînd la noi încă se “experimentează”. Mă rog, or fi şi alte chestii pe bune la bulgari. Văd însă bine ce avem aici, în “Dacia Felix”. Cam jumătate din turismul rural se face la negru. O recunosc pînă şi cei de la ANTREC. Mai văd că mulţi proprietari de pensiuni se aprovizionează masiv de la supermarket-uri, ca să le vîndă apoi fraierilor (mulţi bucureşteni, puţini străini), “produse naturale, ecologice”!! Pe la mînăstiri, că tot vrea ministreasa turism ecumenic, ba ajungi greu, că drumurile-s proaste, ba te buzunăresc băştinaşii, ba te fugăresc dulăii vagabonzi, ba nu ai, scuzaţi, bude. Iar cînd le ai… mai bine zici pas şi te duci în natură.

Pe Litoral, e un haloimăs fără sfîrşit. Pe plaje e plin în week – end, ce-i drept, că năvălesc poporenii cu maşinile, după ce-au petrecut cîteva ore pe autostrada aia neterminată. Dar, hotelurile-s piperate rău, condiţiile, cu unele excepţii, modeste, dacă nu proaste, cît despre all inclusive… nu vă faceţi iluzii. Străini la Marea Neagră valahă găseşti doar dacă-i cauţi cu lumînarea. De ce ne ocolesc vesticii? În afară de chestiile pe care vi le-am descris sumar şi incomplet mai sus, ar mai fi o explicaţie.

În turismul mondial e o regulă: dacă nu eşti pe net, nu exişti. Iar România, pe bune, nu există. Iată ce găseşti pe portalul turistic “Expedia”. Să precizăm doar că prin intermediul acestei agenţii online pleacă în concediu milioane de occidentali. Ei bine, în varianta Expedia pentru Marea Britanie, România apare doar cu 3 (trei) pachete turistice, toate în Poiana Braşov, pe cînd Bulgaria e acolo cu 25 de pachete, către tot atîtea destinaţii montane! Iar preţurile oferite de bulgari sînt cu cel puţin 100 de lire sterline mai mici decît cele din Poiană! Mai vreţi? Pe o altă agenţie online importantă, “Thomascook”, ai pentru sezonul estival 80 de oferte turistice bulgăreşti, şi nici una din România!

Dar, de ce ne-am mira. Ministrul turismului, pompadura (vorba unui coleg) Nuţi Udrea, n-are timp de fleacuri d-astea cu promovarea. Dumneaei e ocupată să guste din kolbass-ul secuiesc la Parada cîrnaţilor din Sfîntu Gheorghe. Thomascook? Ce dracu o fi aia?

E bine, bine…

De vreo două zile, Isărescu şi ai lui ne tot fredonează: “e bine, bine, e foarte bine”, ca în şlagărul ăla tîmpiţel pe care-l cînta prin anii 70 Mirabela Dauer, dacă mă mai ţine memoria. Adică, spun guvernatorul şi oamenii lui, gata criza, economia e în creştere! Unde, frate? În ce catastife se uită şi în ce lume trăiesc poporenii ăştia? Că dacă-i spui chestia asta unui patron, se uită la tine ca la unul scăpat de pe Eminescu. Iar dacă mergi cu enunţul ăsta aiuritor la o coadă la şomaj, rişti să te alegi şi cu un pumn în pifometru.

Creşte economia? Păi, de-aia se zburlea Boc, zis şi “the aviara gripa”, la băncile străine, că de ce fug cu valuta afară, şi că le-arată el impozitul “Robin Hood” dacă nu reiau creditarea? De-aia se plîngea Pogea că a trebuit să se împrumute ca un apucat, ca să poată plăti pensiile şi salariile? Asta de bine ce mergeau încasările la buget, vă daţi seama. De-aia a pus el impozit pe pierdere, de fug firmuliţele pe capete la Registru să iasă din schemă? De-aia creşte şomajul? De-aia ţipă patronatele că agricultura e în colaps, că industria chimică e pe marginea gropii, că imobiliarele sînt pe ducă? De-aia zice ministrul Berceanu că (pardon) calea ferată e în colaps? De-aia se plîng oamenii că puterea lor de cumpărare se duce-n cap? Ce dracu merge la economia asta? Măcar dac-ar fi dat drumul guvernul la investiţiile promise în infrastructură.

Dar, pînă una-alta, nu vedem decît nişte vizite cu pompă ale bocilor pe nişte şantiere începute cu ani în urmă, şi care nu se mai termină veac. Peste toate, vine şi seceta. N-o să fie porumb, nu va fi hrană pentru animale, va fi carne mai puţină şi mai scumpă. Nu vor fi legume, aşa că ne vor inunda importurile, mai proaste, dar mai “preţioase”. Şi aşa, în supermarket-uri rar găseşti chestii agricole autohtone, pe lîngă cartofi egipteni, usturoi chinezesc, morcovi turceşti, roşii siriene, mere poloneze şi ceapă franţuzească.

Pînă şi campania electorală s-a fîsîit de tot. Doar Eba e fîşneaţă, draga lui tata, şi pupă de zor prostimea cu buziţele ei umflate cu botox, pe coclaurii patriei. Altfel, “e bine, bine, e foarte bine”.